Totuși, în această perioadă am lucrat într-un alt loc pe care l-am considerat toxic. Trecând prin diverse etape ale vieții, am simțit ruptura foarte profund.

Jobul tău vs. carieră

Cariera și jobul sunt două chestiuni total diferite. Este posibil să-ți găsești un țel în cadrul carierei. Dar, găsirea acestuia poate să apară și la un job, la o companie potrivită cu oameni care-ți plac. Poți să-ți adori cariera, dar să nu-ți placă jobul, mai ales dacă este la un loc de muncă toxic.

Identifică ce înseamnă „toxic”

Erau două scenarii când m-am aflat într-un mediu de lucru care era pur și simplu toxic. În ambele cazuri, problema nu avea legătură cu jobul actual, ci cu oamenii și cu orientarea companiei în care lucram.

Identificarea modului în care arată un loc de muncă toxic poate fi nuanțată. Am lucrat în organizații unde mulți oameni s-au plâns de ideile toxice. Și totuși, ezitau să facă ceva în legătură cu asta. Unii dintre ei lucrau în companie de ani de zile, dar eu după numai câteva luni, am decis că nu este locul potrivit pentru mine.

Iată câteva semne ale unui mediu de lucru toxic:

• Un manager care este abuziv verbal și emoțional
• Așteptările de a lucra peste program fără remunerație și fără fi conștient că asta îți poate afecta sănătatea și starea de bine
• Lipsa susținerii, a ideilor organizatorice sau a resurselor adecvate
• Colegi care te vorbesc pe la spate și te sabotează
• Idei furate, competiție între angajași și lipsa muncii în echipă

Te blochezi

Una dintre cele mai mari provocări cu care m-am confruntat a fost să nu mă pierd cu firea în fața unor astfel de situații. Dacă te regăsești în orice fel de scenariu toxic, inclusiv la muncă, asta poate duce la o situație în care mulți ne blocăm: „nu sunt suficient de bun.”

Mie mi s-a întâmplat, mai ales când, la un an după prima experiență toxică la un loc de muncă, m-a regăsit într-un mediu de lucru asemănător. A devenit și mai dificil să-mi mențin ideea că, nu numai că era ceea ce voiam să fac, dar ci și ceea ce trebuia să fac. Am început să simt toxicitatea pe care o întâlneam se datora eșecurilor mele.

Să mă aleg pe mine

Evadarea din ambele medii de lucru a implicat multe nopți de nesomn, multe lacrimi și multe gânduri. În cele din urmp, nu a rămas decât o singură soluție. Trebuia să plec. Orice începe să-ți ia bucuria și respectul de sine nu are ce căuta în viața ta.

Eram norocoasă că mă aflam într-o situație financiară stabilă, cu o carieră productivă ca freelancer și cu un partener care mă susținea. Eliminând toxicitatea din viața mea mi-am făcut timo și am devenit capabilă emoțional să mă concetrez să găsesc ceva care mi se potrivea.

Ori de câte ori hotăram să închis o ușă acolo unde nu era locul, am primit în schimb ceva care mă ajuta în moduri în care nu m-aș fi gândit sau pe care nu le-aș fi remarcat.

Să închid ușa în spatele meu m-a învățat asta: Întotdeauna există o altă oportunitate care te cheamă. Doar trebuie să fii curajos.

Un text de Julia Chelaru

În opinia psihologului Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI), atunci când doar unul oferă, se creează un dezechilibru pe balanța relației. Dacă unul trage într-o direcție și celălalt vrea să rămână pe loc, se naște presiunea, iar când lipsesc susținerea sau comunicarea, se naște frustrarea.
„Atâta timp cât o relație ne ține pe loc sau, din contră, ne trage în jos, ea devine o oportunitate de învățare a unei lecții, în cel mai bun caz. Uneori e bine să trecem și prin acestea. În același timp, e important să știm când să ne oprim, să mulțumim pentru lecție ca mai apoi să dăm drumul și să mergem mai departe. Cu cât insistăm mai mult să nu învățăm lecția și ne încăpățânăm să ținem de ceva ce nu funcționează, cu atât mai mult ne limităm reciproc”, explică psihologul Andra Tănăsescu.

Relațiile toxice sabotează fericirea noastră și a celor din jur

Prin decizia conștientă de a ne agăța de o relație în care știm că nu suntem fericiți, facem în mod asumat rău, nouă și partenerului/ei. „Dacă ne încăpățânăm să rămânem în relații toxice, ne limităm șansele de a întâlni persoana care ne-ar putea face fericiți cu adevărat și ținem și cealaltă persoană departe de cineva alături de care chiar ar putea fi fericită. Dacă ne complacem într-o relație care nu mai funcționează, sabotăm fericirea noastră și a persoanei de lângă noi. Și înainte să spui „Așa, și ce îmi pasă mie? Pentru mine nu face nimic ca să fiu bine!”, am să te întreb asta. Pe tine cine te oprește să faci alegerea potrivită pentru tine? TU o faci! Vei putea găsi liniștea și să îți împarți fericirea cu altcineva, în momentul în care îți asumi să mergi mai departe, dând drumul la ceea ce nu mai este de mult pentru sufletul tău”, conchide psihologul Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Asociației „Generația Iubire” și al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI).

Citește și:

3 bariere către adevăratele noastre pasiuni

Relațiile toxice și teama de singurătate. Opinia psihologului

Presiunea socială – factor principal de stres. Opinia psihologului

Ia în considerare aceste scenarii:

• tocmai ai ieșit dintr-o relație toxică cu cineva care era mereu intens și avea nevoie să se agațe de cineva. Încerci să-ți revii și cauți o companie care să nu fie atât de stresantă.
• Poate că și tu ești intensă și te mai agăți de cineva câteodată. Dar știi că ai nevoie în viața ta de oameni stabili, cu limite și nu vor intra în jocurile emoționale la care tu ești predispusă.
• Ești în centrul unei etape a vieții în care ceva îți solicită foarte mult timp. Rezervele tale emoționale sunt aproape mereu de final. Totuși, te simți cumva singură și ai nevoie de o relație apropiată.

Oamenii care suferă de instabilitate emoțională pot avea o serie de mari calități, dar pot fi de asemenea niște pietre greu de urnit, iar dacă tu ești pregătit să te înhami la așa ceva depinde și de circumstanțe și de echilibrul situației. Așa că ar trebui să ai în vedere anumite lucruri atunci când trebuie să iei decizia de a lăsa o astfel de persoană să intre în viața ta.

1. Face declarații și are cerințe furioase

Probabil că toți am avut pe lângă noi cel puțin o persoană care să crreadă că este îndreptățit pentru ceva, iar noi să credem „Uau, crede că i se cuvine totul“. De exemplu, respectivul face o greșeală și crede că ceilalți ar trebui să o repare, fără ca el să suporte vreo consecință. În același fel, fii atentă la oamenii care se enervează din aproape orice sau se supără deși nu s-a întâmplat mai nimic, doar pentru că lucrurile nu sunt așa cum s-au așteptat. Sau dacă reacționează la chestiuni neînsemnate. De exemplu, cineva propune o idee echipei de lucrur și i se cer mai multe lămuriri astfel încât echipa să poată lua o decizie. El reacționează spunând: „Cum îndrăzniți să mă luați la întrebări?“

2. Se luptă mereu să demonstreze ceva

Un semn bun de instabilitate emoțională este atunci când cineva se ține de angajamente întotdeauna, fie că este vorba de respectarea tuturor termenelor-limită, fie de apariția la un eveniment la care au zis că merg fie de sporturi jucate în echipă.

3. Are o familie plină de drame

Fără doar și poate nu poți judeca o persoană după familia sa, dar dacă cineva nu a avut parte de afecțiune, de iubire, de prieteni, există șanse mari să nu fi dezvoltat aceste atribute ei înșiși. De asemenea, există un element genetic legat de temperament, astfel încât cineva cu părinți instabili emoțional este mai predispus să fie așa. În plus, există și alte trăsături într-o familie. De exemplu, unul din frați este dependent de droguri și infractor, iar celălalt este dependent de adrenalină și își asumă riscul în diverse ipostaze, de la afaceri până la sporturi extreme. Dacă ție nu-ți place să-ți asumi riscul, nici al doilea s-ar putea să nu fie potrivit pentru tine. Dar dacă îți place, atunci s-ar putea să vă potriviți. Ia în considerare stabilitatea familiei cuiva îmreună cu celelalte indicii pe care le-am menționat.

4. Nu arată empatie

Există situație când vrei să beneficiezi de empatie și nu primești așa ceva. De exemplu, împărtășești ceva care te mulțumește și te aștepți la „Bravo!“. Sau povestești ceva care te tulbură și te aștepți ca persoana care te ascultă să zică măcar „E situație foarte neplăcută“ ca răspuns.

Observă dacă atunci când faci unele afirmații și te aștepți la un răspuns de susținere ori la empatie, persoana care de lângă tine schimbă subiectul și vorbește despre ea însăși.

5. Încearcă să fie mai mult decât tine

Acest punct derivă din cel de mai sus. De exemplu, când spui ceva cealaltă persoană însearcă să fie peste tine.De exemplu, tu spui că ești stresată, iar persoana de lângă tine spune că are ceva pe cap care este și mai stresant. Cineva ar spune că este un răspuns tipic: „Ai o durere de cap? Ei bine , eu am o tumoră pe creier“. Oamenii cu capacități emoționale limitate cred că purtarea lor este empatică și nu-și dau seama că de fapt nu este. Un alt tip de manifestare a acestui tipar este atunci când încerci să vorbești despre o realizare de-a ta, iar celălalt începe să-ți spună despre realizarea lor care este mai importantă.

6. Încearcă să-i păcălească pe ceilalți

Să zicem că un antrenor a plătit pentru toate uniformele echipei și fiecare membru al acesteia ar trebui să-i înapoieze banii pe care i-a dat pe uniformă. O persoană instabilă, care consideră că este îndreptățită, pur și simplu „va uita“ de asta. O atitudine convenabilă. Dacă ei consideră că pot scăpa fără să plătească, o vor face, chiar dacă știu că sunt datori.

7. NU recunoaște că a greșit

În loc să accepte greșeala, va minți, va găsi scuze, va încerca să minimalizeze situația sau va da vina pe alte persoane sau circumstanțe.

8. Se teme de orice fel de critică sau de respingeri minore

Oamenii care nu au capacitatea de a trece peste anumite situații și care sunt înclinați spre reflectare ori schimbări de atitudine tind să se teamă de experiențe emoționale negative, cum ar fi critica sau respingerea, deși acestea fac parte din viață.

9. Fuge de probleme în loc să se ocupe de ele

Partenerul tău își schimbă brusc numărul de telefon, și afli că a făcut-o pentru a evita apelurile de la bancă unde nu și-a plătit datoriile. Sau de la prietenii cărora nu le -a returnat împrumutul. În loc să se ocupe de această problemă, încearcă să se eschiveze.

Sau aproape toate fostele sale relații s-au terminat urât, după certuri, scandaluri, amenințări și urăriri. Ceva nu este în regulă. E clar că a trecut printr-o traumă pe care nu a știut cum să o gestioneze,punându-se în noi și haotice situații. E diferit de cineva care a trecut printr-o traumă dar care a gestionat-o. Cineva care a avut relații pline de dramă va avea cictraici emoționale, și poate chiar răni deschise din aceste experiențe.

Relațiile stabile pot ajuta acest tip de persoane să se vindece de instabilitatea trecută, dar să fii într-o relație cu cineva care are acest istoric cere un efort emoțional ridicat. În funcșie de ce se întâmplă în viața ta și de cât de stabilă emoțional ești și tu, vei vrea sau nu să te înhami la așa ceva.

11. Nu se ocupă de problemele medicale

Dacă trebuie să ia zilnic medicamente pentru o problemă, și asta pe timp îndelungat, și nu se țin de tratament acesta este un posibil semn că nu prea poate fi de încredere.

La fel, dacă o persoană ar trebui să ia unele măsuri pentru a gestiona o problemă de sănătate (să facă sport sau să evite sarea), și nu o face, aces comportament indica dificultatea pe care o are față de consistență și continuitate.

Pe de altă parte, dacă întâlnești pe cineva care se ocupă de o problemă medicală, este un semn bun că este o persoană care are capacități de a se îngriji singur. Chiar dacă persoana a avut unele elemente dramatice în trecut, se poate ridica deasupra acestora, cel puțin în situația asta.

12. Nu observă punctele de vedere ale celorlalți

Să poți observa punctele de vedere ale celorlalți te ajută să rămâi într-un echilibru emoțional reciproc. De exemplu, dacă poți înțelege de ce ceva este foarte important pentru cineva, chiar dacă nu și pentru tine, poți reacționa cu înțelegere în loc de exasperare. Oamenii care nu observă punctele de vedere ale celorlalți tind să fie explozivi din punct de vedere emoțional și nu pot înțelege de ce este important ca toată lumea are dreptul la propriul mod de a vedea lucrurile.

13. Pare prea intens

Asta se poate manifesta în mai multe feluri. De exemplu, cineva care se deschide prea repede ori tinde să se implice în ceva foarte rapid se entuziasmează exagerat. Deseori, oamenii care-i ridică în slăvi pe alții sunt înclinați să se prăbușească mai tîrziu când ceva sparge acea bulă de glorie.

Citește și:

Acestea sunt două citate importante cu mesaje care îți dau putere. Bineînțeles, dacă nu cumva se referă chiar la tine. Când tu ești persoana toxică, aceste citate se înfig precum niște cuțite într-o inimă frântă.

Această călătorie de auto-analizare a fost un drum plin de gropi, în construcție, ocolișuri și cu insuficiente pauze. Ținerea unui jurnal (gropile), auto-analizarea (construcția), plânsul (ocolișuri), repetarea scenelor de rahat iar și air în mintea mea până când am ajuns în punctul de anu mai putea să dorm (insuficiente pauze). Mi-a influențat fiecare părticică din mine, dezbrăcându-mă până la oase de starea mea fizică, mentală, emoțională și spirituală.

Sunt goală.

N-ai fi știut ce luptă duc dacă m-ai fi văzut pe stradă, ori la ora de yoga, ori chiar cu prietenii în oraș la un pahar de vin. Zîmbesc, râd, fac sport și mă duc la serviciu și îmi fac treaba foarte bine. Încerc să am credința că dacă merg pe acest drum, voi ajunge la un punct în care mă voi simți iar întreagă, dar sunt nerăbădătoare.

Mă îndrept către această zi miraculoasă când voi avea un simț onest de stare de bine, iar între timp, afișez veselie. Pe interior, sunt praf.

E ușor, așa-i? Lumea terapeutică și cea spirituală îmi spun „iartă și lasă să se ducă“. „Nu poți schimba trecutul“. „Descurcă-te mai bine data viitoare“. Sincer, e fix un rahat atunci când protagonista ești chiar tu, deci ție ți se întâmplă. Am făcut toate lucrurile corecte, așa cum trebuie, dar tot nu mă iert. La dracu`!

Acum trei săptămâni, m-am hotărât că m-am săturat de mine – adică, m-am săturat. În timp ce scriam în jurnal, mi-am amintit de un text pe care îl știam de la instructorul de yoga, se numea „Regula celor 4 pași“: amintește-ți, regretă, repară și abține-te. M-am hotărât să încerc să le aplic situației mele.

Pasul 4: Să mă abțin. Asta e dificilă. N-am ajuns la acest aspect al acestei lecții prima dată. Am repetat jignirile, ceea ce mă face să mă simt ca dracu. (Așa că, ce să fac?)

M-am oprit, am tras adânc aer în piept și am decis să creez o atmosferă mai sănătoasă unde aș putea în sfârșit să mă vindec. Am dat „unfollow“ grupurilor și oamenilor care au postat acesle lucruri pe Facebook și Instagram. Mă descurc deja foarte bine pedepsindu-mă singură. N-am nevoie să o facă și rețelele de social media. Poate că o să reîncep să-i urmăresc când o să simt mai puțină durere și nu o să simt ca și cum îmi strigă numele odată cu fiecare postare.

Apoi o să încerc din nou „regula celor 4 pași“. O să-mi permit să-mi tot amintesc până când ajung la punctul în care îmi amintesc ce s-a întâmplat fără a-mi mai fi silă de mine și fără obsesie. Îmi permit să-mi pară rău de ce am făcut – să regret profund de tot – , să simt și să-mi dau seama că această relație s-a terminat din cauza comportamentului meu. Cred că este vorba mai puțin despre regret și mai mult despre responsabilitate. Următoarea este repararea – cea mai dificilă. Se spune că dacă persoana pe care ai rănit-o nu vorbește sau nu va vorbi cu tine, scrie-i o scrioare pe care nu i-o vei trimite niciodată, sau poate trimite-i-o. (Dacă nu ești sigură, întreabă terapeutul.)

Și asta: vreau să dețin această reparare. Vreau să fiu la fel de deschisă și sinceră precum Caroline Myss când a vorbit într-un podcast cu Oprah Winfrey: „Mituri și adevăruri despre vindecare“. Acestea sunt cuvintele ei: „Am nevoie să vorbesc cu tine. Am nevoie să-ți spun ceva. Eram conștientă de ceea ce fac. Știam. Trebuie să-i spun cumva. Am păcătuit împotriva ta. A fost un păcat. Mi-am auzit conștiința spunându-mi să nu fac asta și nu am ascultat-o. Și nu a contat pentru mine și știu că acțiunile mele au redirecționat cursul vieții tale. Era o chestiune conștientă, era un păcat, pentru că era o chestie conștientă și nu m-am oprit nici cîând am văzut cât de mult te rănesc. Nu mă smiorcăi, nu mă scuz. Sufletul meu ți se confesează și îți cer iertare“.

Puternic.

Așadar, asta nu este o scuză. Nu mă scuz. Cer iertare. Sunt unele lucruri în viață pentru care nu poți fi iertat. Poate dacă nu crezi în Dumnezeu sau păcat. Habar n-am.

Să mă abțin – ultimul pas. Dacă te-ai confesat cuiva și ai simțit acele cuvinte adânc în sufletul tău, cred că te vei abține. Vei fi simțit durerea lui și trădarea. Nu va fi greu să te abții. Știu sigur că pentru mine nu va fi.

Cu toții luăm decizii greșite în timpul vieții; spunem cuvinte jignitoare sau ne purtăm cu cruzime, uneori conștient alteori nu. Infdiferent, nu există scuze pentru a răni altă persoană. Amintește-ți, regretă, repară, abține-te – exersează în mod repetat, până când faci astea.

Iertare.

Vindecare.

A trece peste.

Sunt mai bună? Am ajuns aici. Nu-mi pot aminti fără să mă urăsc pentru ce am făcut, astfel că o să regret amarnic ce s-a întâmplat. Mă va întrista mereu gândul că am dat cu piciorul la ocazia de a fi iubită de acel om, și că relația noastră s-a terminat pentru totdeauna.

Pentru a repara, îi voi scrie acea scrisoare și îi voi spune: „Poate că aceste cuvinte îi aparțin lui Caroline Myss, dar ea a exprimat ce am simțit eu în sufletul meu foarte mult timp, dar nu am știut cum s-o spun“. Nu știu dacă îi voi trimite acea scrisoare vreodată, dar o să-mi întreb terapeutul.

Și voi face o alegere conștientă în fiecare zi de la a mă abține să-i rănesc pe alții intenționat.

Mi-am aruncat privirea astăzi pe Instagram și prima postare care mi-a apărut a fost: „Totul apasă atât de greu. Ai încercat să treci peste?“

Dragă Instagram, asta încerc să fac. Să trec peste. Mulțumesc că mi-ai amintit.

Un text de Carina Iosifescu

Citește și: