În general, femeile şi fetele primesc mărţişoare şi le poartă pe durata lunii martie, ca semn al sosirii primăverii. În Moldova însă, obiceiul este ca fetele să dăruiască mărţişoare băieţilor. Împreună cu mărţişorul se oferă adesea şi flori timpurii de primăvară, cea mai reprezentativă fiind ghiocelul.

Arheologii au descoperit obiecte cu o vechime de mii de ani care pot fi considerate mărţişoare. Ele au forma unor mici pietre de râu vopsite în alb şi roşu, înşirate pe aţă, pentru a fi purtate la gât. Cele două culori sunt deschise interpretărilor: roşul poate semnifica vitalitatea femeii, iar albul – înţelepciunea bărbatului. Astfel, şnurul mărţişorului exprimă împletirea inseparabilă a celor două principii.

Semnificaţia firelor alb şi roşu ce se împletesc într-un şnur de care este prins un mic obiect este relevată şi de unele legende. Astfel se spune că Soarele ar fi coborât pe pământ în chip de fată frumoasă şi ar fi fost ţinut prizonier de un zmeu. Pentru a-l elibera, un voinic s-a luptat cu zmeul vărsându-şi sângele în zăpadă. Soarele a urcat din nou pe cer şi, în locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei – vestitori ai primăverii.

Conform unui mit care circulă în Republica Moldova, în prima zi a lunii martie, frumoasa Primăvară a ieşit la marginea pădurii şi a observat cum, într-o poiană, într-o tufă de porumbari, de sub zăpadă răsare un ghiocel. Iarna a chemat vântul şi gerul să distrugă floarea şi ghiocelul a îngheţat, însă Primăvara a dat la o parte zăpada, rănindu-se la un deget din cauza mărăcinilor. O picătură de sânge fierbinte a căzut pe floare făcând-o să reînvie. În acest fel, Primăvara a învins Iarna, iar culorile mărţişorului fac trimitere la sângele roşu pe zăpada albă.

Se spune că, în vechime, mărţişorul era confecţionat din două fire răsucite de lână colorată – albă şi neagră sau albă şi albastră – şi era dăruit în prima zi din luna martie. Obiceiul mărţişorului este de fapt o secvenţă dintr-un scenariu ritual de înnoire a timpului – primăvara, la moartea şi renaşterea simbolică a Dochiei.

Unele tradiţii spun că firul mărţişorului, funie de 365 sau 366 de zile, ar fi fost tors de Baba Dochia, în timp ce urca turma la munte. Asemănător Ursitoarelor care torc firul vieţii copilului la naştere, Dochia torcea firul anului primăvara, la naşterea timpului calendaristic. De aceea, mărţişorul este numit de etnologul Ion Ghinoiu „funia zilelor, săptămânilor şi lunilor anului, adunate într-un şnur bicolor”.

Originile sărbătorii mărţişorului nu sunt cunoscute exact, dar se consideră că ea a apărut pe vremea Imperiului Roman, când Anul Nou era sărbătorit în prima zi a primăverii, în luna lui Marte. Acesta nu era numai zeul războiului, ci şi al fertilităţii şi vegetaţiei. Această dualitate este remarcată în culorile mărţişorului, albul însemnând pace, iar roşul – război. Anul Nou a fost sărbătorit pe 1 martie până la începutul secolului al XVIII-lea.

Răspândit în toate zonele ţării, mărţişorul este pomenit pentru prima dată de Iordache Golescu, iar folcloristul Simion Florea Marian relatează în cartea „Sărbătorile la români” că în Moldova, Muntenia, Dobrogea şi unele părţi ale Bucovinei exista obiceiul ca părinţii să lege, la 1 martie, copiilor lor o monedă de argint sau de aur la gât sau la mână. Moneda, legată cu un şnur roşu, un găitan din două fire răsucite din mătase roşie sau albă sau mai multe fire de argint şi aur se numeşte mărţişor, mărţiguş sau marţ. Mărţişorul era pus la mâinile sau la gâtul copiilor pentru a le purta noroc în cursul anului, pentru a fi sănătoşi şi curaţi ca argintul la venirea primăverii. În unele zone, copiii purtau mărţişorul 12 zile la gât, iar apoi îl legau de ramura unui pom tânăr. Dacă în acel an pomului îi mergea bine însemna că şi copilului îi va merge bine în viaţă. În alte cazuri, mărţişorul era pus pe ramurile de porumbar sau păducel în momentul înfloririi lor, copilul urmând să fie alb şi curat ca florile acestor arbuşti.

Folcloristul Simion Florea Marian scrie că mărţişorul serveşte celor care îl poartă „ca un fel de amuletă”, dar cine doreşte ca acesta să aibă efectul dorit „trebuie să-l poarte cu demnitate”.

În prezent, mărţişorul este purtat întreaga lună martie, după care este prins de ramurile unui pom fructifer. Se crede că acesta va aduce belşug în casele oamenilor. Se zice că dacă cineva îşi pune o dorinţă în timp ce atârnă mărţişorul de pom, aceasta se va împlini. La începutul lui aprilie, într-o mare parte a satelor României şi Moldovei, pomii sunt împodobiţi de mărţişoare. În Transilvania, mărţişoarele se atârnă de uşi, ferestre, de coarnele animalelor domestice, întrucât se consideră că astfel se vor speria duhurile rele.

Mărţişorul este o tradiţie în România, Republica Moldova şi teritoriile învecinate locuite de români sau aromâni. Obiceiuri similare sunt întâlnite în Bulgaria, Albania, Macedonia.

(sursa: Mediafax)

Conform unor legende populare, ziua lui Dragobete, zeul tinereţii, al veseliei dar şi al iubirii, este de fapt chiar fiul Babei Dochia, un tânăr chipeş şi iubăreţ care avea obiceiul să seducă toate femeile care îi ieşeau în cale, de unde şi vorba „Dragobetele sărută fetele!”

Pentru a avea noroc tot anul, tradiţia spune că pe 24 februarie este bine să sărutăm, sau cel puţin să atingem o persoană de sex opus. Altfel, vom fi singuri tot anul şi nu ne vom întâlni jumătatea decât după Dragobetele următor. Pe lângă faptul că este ziua iubirii la români, Dragobetele marchează totodată începutul primăverii dar şi sfârşitul desfătărilor lumeşti căci începe Postul Paştelui.

De-a lungul timpului şi până în prezent, în anumite zone de la noi din ţară s-au păstrat anumite tradiţii şi obiceiuri specifice acestei zile. Astfel că tinerii îmbrăcaţi în straie frumoase obişnuiesc să meargă în pădure şi să culeagă în bucheţele primele flori ale primăverii. Culesul florilor continuă cu voie bună şi cântece, cu un fel de joc numit „zburătorit”, iar la ora prânzului, fetele pornesc în fugă către sat, iar băieţii încearcă să le prindă şi să le sărute. Dacă băiatul este pe placul fetei, aceasta se va lăsa prinsă şi sărutată, gestul fiind echivalentul recunoaşterii iubirii dintre cei doi şi al logodnei lor. Se mai spune că cei ce participă la sărbătoare şi respectă tradiţia, vor fi binecuvântaţi în acel an şi vor fi lipisiţi de boli şi febră, iar cei care nu sărbătoresc această zi sunt pedepsiţi să nu poată iubi în acel an.

Dacă vremea este mohorâtă şi friguroasă, tinerii se strâng într-o casă să petreacă de Dragobete, să lege prietenii şi să se ţină de jocuri şi distracţii. Bătrânii credeau că în această zi păsările îşi aleg perechea pe viaţă şi încep construirea cuiburilor. La sfârşit de iarnă şi început de primăvaraă, Dragobete oficia nunta păsărilor în cer. Sacrificarea animalelor este interzisă în această zi.

Se mai spune că tinerele necăsătorite trebuie să strângă „zăpada zânelor”, adică zăpada rămasă pe alocuri şi să o topească. Apa obţinută astfel este considerată magică şi ajută la farmecele de iubire. Se crede că această zăpadă s-a născut din surâsul zânelor şi fetele trebuie să se spele cu această apă pe faţă pentru a fi frumoase şi atrăgătoare ca şi zânele.

Bărbaţii nu au voie să necăjească femeile şi nici să se angajeze în gâlcevi căci îi aşteaptă o primăvară cu ghinion şi un an neprielnic. Atât băieţii cât şi fetele trebuie să fie veseli în această zi pentru a avea parte de iubire tot anul, iar cei care formează un cuplu, pentru ca iubirea lor să dureze, trebuie să se sărute în această zi. În ziua de Dragobete nu este bine să plângi, pentru că lacrimile care curg în această zi sunt aducătoare de necazuri şi supărări în lunile următoare.

Lucrările câmpului şi treburile grele din gospodărie, ţesutul şi cusutul, sunt interzise în această zi, pe când curăţenia este permisă, fiind considerată aducătoare de spor şi prospeţime. În unele zone ale ţării fetele păstrează tradiţia de la Bobotează, astfel că îşi pun busuioc sub pernă crezând că Dragobetele le va ajuta să îşi viseze ursitul.

Dacă faci parte dintre aceia care spun că Dragobetele nu este decât o altă găselniţă comercială care să scoată bani pe seama inimioarelor roşii şi a ursuleţilor din pluş, sau dimpotrivă, în interiorul tău se ascunde un aventurier romantic, ia-ţi de mână jumătatea, urcaţi-vă în tren, maşină sau avion, în funcţie de destinaţia care o face fericită şi porniţi spre un loc romantic ca doi porumbei îndrăgostiţi.

Turiştii care aleg mai întâi drumeţiile crestele montane ale Insulei Creta pot evada pe unele dintre cele mai frumoase plaje izolate, cu nisip fin şi apă cristalină. Creta a devenit provincie romană în anul 67 înaintea erei noastre, iar ocupaţia a continuat încă 400 de ani, după care a devenit parte a Imperiului Bizantin. Când vine vorba despre legende mitologice, Creta are o importanţă deosebită fiind locul de naştere al lui Zeus. Despre Palatul Phaestos se spune că ar fi fost fondat de către fiul lui Zeus. Orice turist ajuns aici trebuie să viziteze situl minoic de la Archanes, aflat între satele gemene Kato şi Archanes, la sud de Knossos. De asemenea, peştera Dikteon Andron (Grota Idi), unde s-ar fi născut Zeus Olimpianul.

Tradiţii pe bază de ulei de măsline

Unul dintre ingredientele de bază în orice preparat tradiţional de pe insulă este uleiul de măsline. De aceea, turiştii trebuie să ştie că uleiul de aici este de foarte bună calitate şi de aceea este şi unul dintre cele mai căutate suveniruri… De asemenea, uleiul de măsline din Creta este cel mai gustos din întreaga Grecie. Şi dacă vine vorba despre mâncare, ghizii de turism recomandă în primul rând tocana de melci – Stifado Salingariko – şi cotletul de porc – Chirino Kritiko -, două specialităţi populare pe insulă. Bineînţeles, la orice masă merge un vin bun. Cretanii au propriul lor vin tradiţional, numit Raki. Vinul este atât de popular, încât fiecare familie de pe insulă are propria reţetă de preparare.

Citește continuarea AICI

Astfel că dacă luna ianuarie este geroasă, vara va fi secetoasă şi călduroasă, iar daca este însoţită de timp frumos, vara va fi una ploioasă. Dacă această lună este lipsită de ger şi de zăpadă, acestea vor veni în lunile martie şi aprilie.

Când în  prima lună din an este cald, pe parcursul întregului an vor exista semne de mană şi dacă tot acum va fi moină, asta prevesteşte o primăvară friguroasă şi o vară călduroasă.

Sărbători marcante ce însoţesc prima lună din an sunt: Sfântul Vasile (1 ianuarie), Ajunul Bobotezei (5 ianuarie), Boboteaza (Botezul Domnului – 6 ianuarie), Sfântul Ioan Botezătorul (7 ianuarie), care încheie şirul sărbătorilor de iarnă deschis cu Sfântul Nicolae (6 decembrie).

1. În primul rând, în noaptea dintre ani, indiferent ce faci nu uita să porți roșu. Așadar, dacă ți-ai gândit sau mai rău ți-ai cumpărat deja vestimentația de Revelion, trebuie neapărat să introduci și ceva roșu în vestimentația ta. Potrivit superstiţiilor, cel care este singur şi poartă roşu în noaptea dintre ani îşi va afla perechea în curând. Roşu este obligatoriu şi în cazul celor care au deja partener. Această culoare aduce noroc . Cu alte cuvinte, dacă vrei să ai NOROC, nu uita de ROȘU!
2. O altă superstiție de care trebuie să ții cont la cumpăna dintre ani, este aceea de a avea bani în buzunar. Pentru că, conform tradiției, vei avea tot anul buzunarele pline. Și, cine, nu-și dorește?
3. Nu uitați ca la 12.00 fix să vă puneți o dorință! Nu trebuie să lipsească! Pentru că știți de ce? Dorințele, alea pe care vi le doriți cu adevărat se pot transforma în realitate.
4. Mare atenție la prima persoană care vă trece pragul casei în prima zi din noul an vă va influenţa pe parcursul următoarelor 12 luni. Se spune că dacă prima persoană care vă trece pragul în prima zi din an este o femeie, atunci veţi avea parte de ghinion. Pentru a avea parte de un 2019 plin de noroc este bine ca pragul să fie trecut de un bărbat.
5. O altă superstiție este aceea că peștele nu trebuie să lipsească de pe masa de Revelion! Știți vorba aceea, cum să ne strecurăm printre probleme ca peștele printre apă ? Tocmai de aceea, peștele trebuie să fie la mare cinste pe masa de Revelion! În plus, nu uitați să mâncați și 12 boabe de struguri. Aveți însă grijă să le nimeriți dulci, deoarece  în funcţie de cât de dulce este aşa va fi şi luna respectivă: mai bună sau mai dificilă.
6. Carnea de pui NU  are ce căuta pe masa de REVELION. Tradiţia spune că acest tip de carne simbolizează regresul, așa că mai bine ocoliți la masa de Revelion carnea de pui. Pentru a avea un 2019 plin de succes în noaptea de Anul Noul trebuie să mâncaţi doar carne de porc sau de peşte.
7. Și, pentru că este poate de prisos să mai spunem asta, ȘAMPANIA trebuie să fie vedetă. Nu trebuie sub nicio formă să lipsească! Acestea fiind spuse, vă urăm să aveți un  An Nou de poveste și un 2019 de VIS! LA MULȚI ANI!