Deseori mă surprind reflectând asupra experiențelor care au avut cel mai mare impact asupra existenție mele și observ cât de mult am evoluat datorită lor. Totuși, sunt unele momente când acele experiențe îmi provoacă rușine despre ce fel de persoană eram, și mă mai tem că poate mai sunt așa. De la greșeli mici și elecuri, la greșeli vitale și întâmplări nefericite, toate fac parte din trecut și sunt imperfecte, și este important să fim conștienți de asta. Dacă procedăm așa, vom fi nevoite să recunoaștem efectele obiective ale comportamentului nostru, să ne asumăm responsabilitatea pentru acțiunile noastre și să ne cerem iertare în fața celor care trebuie.

Realitatea trecutului este fixată bine, dar percepția noastră și înlețesul pe care îl punem pe seama lor nu sunt. Deși nu putem schimba adevărul despre ceea ce am făcut sau ce am fost, ne putem schimba atitudinea față de acele fapte.

Cu alte cuvinte, modul în care privim trecutul este o alegere. Putem alege să-i permitem trecutului să ne definească sau putem alege să învățăm din el și să mergem mai departe liberi. Este evident, bineînțeles, că nu există niciun avantaj în privința primei opțiuni. Deci, cum realizăm a doua opțiune?

Precum majoritatea lucrurilor în viață, să începem să controlăm poveștile nostru necesită timp și intenție. Trebuie să fim capabili să privim în urmă la viețile noastre și să ne întrebăm: „Cu ce aspecte ale trecutului mă lupt să mă împac?” și „Cum aș putea încadra altfel modul în care mă raportez la acele evenimente?” Fără o suficientă reflectare, nu vom putea să recunoaștem modelele de gândire și comportament care ne-au adus aici unde ne aflăm acum sau să le realiniem la scopurile noastre de viitor.

Când mă gândesc la viitor, îmi vine în minte nenumărate nerealizări și oportunități cărora le-am dat cu piciorul – priorităție eronate, scopuri egoiste și decizii greșite. Și lista poate continua. Și, totuși, oricât de mult mi=aș dori să uit acele greșeli, conștientizarea lor face posibilă despărțirea de sensurile pe care i le-am dat. Conștientizarea greșelilor din trecut mă ajută să recunosc și să elibereze strânsoarea cu care se țineau de identitatea mea.

Nu sunt suma deciziilor din trecutul meu și nici tu nu ești. Conștientizarea trecutului îmi permite să înțeleg sensul pe care i l-am dat și să merg mai departe. Indiferent de cât de imperfect ne este trecutul, întotdeauna putem alege să învățăm din el, știind că fiecare nouă decizie care se află înaintea noastră este o șansă de a ne remodela povestea.

Fără examinarea trecutului, suntem condamnați să-l repetă. Dacă îl luăm în considerare cu adevărat, vom descoperi curând puterea de-al vedea în lumina unei povești și mai importante. Așa cum a scris și Shakespeare: „Ceea ce a trecut este abia prologul.”

Un text de Mirela Constantin

Trecutul a fost și nu va mai fi niciodată. Rămân doar impresiile noastre și ceea ce ne reconstruim în mintea noastră. Amintirea momentelor trecute este reconstruită din nou și din nou în mintea noastră și capătă semnificația pe care alegem noi să i-o dăm.

În opinia psihologului Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI), generațiile anterioare experimentau mai des fericirea deoarece obișnuiau să concentreze experiența pe momentul prezent, rareori proiectându-și viața în viitor. Mergând și mai în spate, să zicem 2-3-4-5 secole în urmă, oamenii erau atât de preocupați cu supraviețuirea încât proiecția viitorului nu era pe lista lor de priorități. Acesta a fost si motivul pentru care până și conceptul de „călătorie în timp” a fost menționat foarte târziu în istoria omenirii, când oamenii își satisfăceau mai ușor nevoile fundamentale (hrană, adăpost etc.) și puteau să se gândească la mai multe lucruri decât la supraviețuire”, explică psihologul Andra Tănăsescu.

Viitorul este doar plăsmuirea imaginației noastre. Prezentul este real!

Specialistul afirmă că dintr-un moment trist putem alege să ne focusăm pe durerea pe care o readucem în mod constant la viață. Ne conectăm în mod repetat la ce s-a întâmplat, prin a accentua totul și a păstra cât mai vie amintirea tristeții de atunci. O altă variantă ar fi să ne amintim părțile frumoase, lecțiile și modul în care ne-a ajutat să devenim mai buni. În acest fel, ne concentrăm resursele pe părțile bune și dăm naștere unor emoții și stări plăcute.
„Viitorul nu există. Nu apucăm niciodată să îl trăim cu adevărat. Viitorul este o construcție a minții noastre, menită să ne pregătească pentru posibile scenarii care să nu ne scoată prea mult din zona de confort. Este o proiecție a viselor, obiectivelor, dorințelor noastre, care există doar în mintea noastră. Este drumul imaginar pe care ni-l trasăm, astfel încât să trăim cu simțul unei direcții în viață; însă el nu există ca un moment ce poate fi trăit cu adevărat, ci noi ajungem să trăim ceea ce am visat despre viitorul nostru, în momentul prezent. Singurul moment cu adevărat viu este acum! Scurt dar plin de viață! Dintr-o multitudine de acum-uri scurte, construim un prezent dinamic, în continuă mișcare; prezent care este cu adevărat singurul moment care contează, singurul moment în care poți real să zâmbești, să plângi, să te întristezi, să te bucuri, să iubești”, conchide psihologul Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI).

Citește și:

Actualizarea sinelui, o nouă nevoie a oamenilor în mileniul III. Explicațiile psihologului

Hipnoterapeutul Eugen Popa: „Toată realitatea este reglată de mentalitatea noastră”

Ne ghidăm viața după credințele și valorile instalate în copilărie

Dacă ai amintiri care îți sunt foarte dragi sufletului, atunci acesta este un dar. Înseamnă că trăiești profund și înconjurată de oameni buni. Momentele și amintirile sunt ceea ce formează viața noastră. De asemenea, avem nevoie să privim în urmă, din când în când, pentru a realiza cât de departe am ajuns, în ce domenii putem avansa și pentru a ne da seama ceea ce vrem să fim.

Dar este un pericol care stă în romanțarea trecutului, astfel încât putem rămâne blocate în el. Romanțarea trecutului ne poate face să ratăm ceea ce se petrece în prezent.

Ai avut perioade dificile, de suferință ori de confuzie când erai nerăbădătoare să te întorci înapoi în timp înainte ca acestea să apară? Poate înapoi în copilărie, când te simțeai în siguranță și nimic nu te speria. Poate înapoi la o relație în care ai fost sau într-o perioadă când spiritul tău era plin și înfloritor. Poate înapoi la momentul premergător unei decizii care a schimbat totul.

Deseori, povestim ceea ce s-a întâmplat în trecut în versiuni mai elaborate și idealizate ale adevărului. Romanțăm. Și când o facem, nu ne permitem șansa de a face comparații de era atunci și ce e acum. Și în loc de asta, ne blocăm – ne uităm înapoi la ce a fost, alimentând numai teama că viitorul nu se va compara niciodată cu trecutul.

Poate că dacă ne-am opri din a tânji pentru ceea ce a fost odată și ne-am concentra pe cunoașterea a ceea ce este pentru noi chiar după colț, atunci poate că am fi recunoscătoare pentru tot ceea ce avem azi. Urmează acest sfat despre cum să încetezi cu romanțarea asta și să rămâi comcentrată pe prezent.

Fii prezentă

Romanțarea trecutului ne orbește și nu mai vedem ceea ce este chiar sub nasul nostru. În loc să petrecem zile după zile privind înapoi, mai bine ne-am antrena mințile să rămână în prezent. Acest moment este tot ceea ce avem. Este tot ce avem garantat. Hai să nu mai pierdem un alt moment trăind în trecut când sunt atât de multe lucruri bune care se întâmplă în jurul nostru. Concentrează-te pe ziua de azi. Găsește un lucru pentru care să fii recunoscătoare în acest moment și gândește-te la asta când mintea este tentată să o ia pe drum, înapoi.

Îndreaptă-ți inima spre speranță

Dacă nu ești fericită cu momentul prezent, atunci ar fi bine să privește totul optimist, cu speranță. Pentru că mai sunt multe de spus în povestea ta. Să păstrezi un loc în inima ta pentru speranță este un efort care merită. Nu este ușor întotdeauna, dar întotdeauna merită efortul.

Când te surprinzi romanțând trecutul, încearcă în schimb să pui acea energie în visul tău care înfățișează modul în care vrei să arate viitorul tău. Cine vrei tu să fii ca persoană? Ce impact vrei să ai asupra celor din jur? Cu ce fel de oameni speri să te înconjori?

Fiind deseori catalogată ca o persoană romantică, am experiență în ceea ce privește romanțarea trecutului. Trecerea de la fixația pentru ceea ce a fost, la implicarea în prezent și păstrarea speranței pentru ceea ce urmează să vină, aduce libertate gândurilor tale și liniște în viața ta.

Un text de Miruna Popescu

Citește și:

De ce ar trebui să trăim momentul atunci când călătorim

Scrisoare către tânăra eu, cea de 25 de ani, care simte că nu merită respect

Despre cum să trăiești fără regrete

De ce? Pentru nu putem alerga după fericire. Căutarea fericirii în afara noastră se termină mai mereru cu o dezamăgire pentru că tot ce este din afară este fragil. Tot ce provine din afară nu este altceva decât un stimulator de sentimente plăcute, de moment. Și oricum, aceste sentimente nu definesc fericirea, pentru că ceea ce ne face fericiți azi, ne poate întrista mâine.

Așa că ce este fericirea? Dacă nu o putem păstra pentry totdeauna prin relații, joburi de vis, bani sau vacanțe, unde o găsim?

Ei bine, nu o găsim. Ci intrăm în ea.

Să așteptăm să se întâmple ceva

Ar putea fi vorba de o întâlnire, un job, o prietenie, o excursie, o reuniune sau un miracol. Așteptarea asta ca ceva fericit să se întâmple este nefericirea în sine. Lumea este un loc provocator. În același mod în care există binecuvântări, pace și veselie, există și durere, frustrare și incorectotudine. Sperând că vei obține numai o parte a mondeie este un mod automatic de a spune „nu“ vieții. Să fii fericit înseamnă să accepți că vor exista câteva (poate mai multe) obstacole în drumul tău și să le anticipezi, chiar și atunci când drumul este lin.

Să-ți faci prea multe griji

Ne îngrijorăm. Ne îngrijorăm mult și des. O face subconștientul nostru atunci când lucrurile devin dificile. Ca să fii cu adevărat fericit, trebuie să-ți antrenezi mintea să acționezi în loc să nu te mai îngrijorezi. Dacă putem schimba ceva, hai s-o facem. Dacă nu putem face nimic, trebuie să învățăm cum să ne relaxăm și să lăsăm lucrurile să-și urmeze cursul. Să acționezi nu înseamnă că încerci să preiei controlul situației. Să te predai în fața situației pe care nu o poți controla este o acțiune în sine.

Să dai vina pe alții pentru problemele tale

Cu toții avem probleme. Dar să dai vina pe alții, pe Dumnezeu, pe timp sau ciscumstanțe nu are cum să te facă fericit. Lumea este ceea ce este, iar oamenii sunt cei care sunt. Să dai vina pe alții sau pe factorii externi pentru nenorocirea ta este un mod indirect de a da la o parte responsabilitatea de pe umerii noștri. Adevărata fericire înseamnă să accepți că unele lucruri din viața ta au fost menite să se întâmple așa. Dacă este vina ta, fă ceva și încearcă să rezolvi situația, fără a te blama.

Să nu te dezlipești de trecut

Chiar dacă e vorba de trecutul îndepărtat, de multe ori nici acesta nu dispare din mintea noastră. Ceea ce avem nevoie să ne amintim este că, deși nu avem cum să împiedică, să ne mai aducem aminte de diverse lucruri, putem învăța cum să le facem față într-un mod sănătos. În loc să pendulăm între „de ce“-uri și „cum“, ar trebui să vedem trecutul ca pe un pod care ne duce spre un prezent mai bun. Trecutul ne face să fim ceea ce suntem azi și ne-a învățat lecții valoroase – de aceea ar trebui să-l privim cu recunoștință. Dacă ne uităm la el cu regret și păreri de de rău, nu facem decât să distrugem fericirea.

Un text de Sonia Teodorescu

Citește și: