M-am uitat în oglindă la chipul reflectat de parcă nici nu ar fi fost al meu. De parcă era în ceață , de parcă mintea nu mai făcea niciun contact și mi-am spus: „Am obosit, totul mă doare și simt fiecare zi din vârsta pe care o am. Poate că sunt prea bătrână pentru asta?”

Mai sunt câteva luni până fac 30 de ani și încă fac o carieră din a scrie pentru cine și ce vreau, dans și voluntariat. Consistența nu-mi este o caracteristică. O dată la două zile, mă lovește câte un : „Când îți găsești și tun serviciu adevărat?” venit din partea unei alte persoane care aproape are 30 de ani.

M-am dus în baie și mi-am amintit o conversație pe care am avut-o cu o prietenă cu cinci ani în urmă. Avea cam vârsta pe care o am eu acum și era destul de panicată de asta. Căzuse în capcana de a se compara cu alte persoane din jurul ei care aveau aceeași vîrstă în loc să descopere și să vadă frumusețea momentului în care a ajuns și a realizărilor sale de până atunci. Îmi amintesc că i-am spus ceva de genul „30 este noua 20” și că era de-abia la începutul drumului.

Mi-am dat cu o loțiune de curățare pe față și mi-am spus că trebuie să rețin această afirmație și să o am mereu în minte, considerând că și eu eram acum în același gen de panică precum era prietena mea. Când mi-am dat cu apă pe față pentru a clăti, mi-a venit un gând și mai bun. De fapt, era o întrebare.

Cine decide care ar trebui să fie vârsta la care poți să măsori realizările? De ce ne permitem să ne lăsăm pradă acestei premise?

Una dintre replicile mele favorite „ nu este timpul să-ți găsești o slujbă adevărată și să te așezi la casa ta” m-a urmărit atunci când am decis să-mi urmez visul din copilărie la vârsta de 25 de ani și să mă apuc serios de dans. M-am întrebat dacă nu cumva sunt prea bătrână pentru asta. Știam că în sala de dans vor fi dansatori cu mulți ani mai mici decât mine, sau dansatori de vîrstă cu mine, mult mai experimentați pentru că au început cariera mult mai devreme. În cele din urmă, am hotărât că dorința mea de a face asta a îndepărtat nesiguranțele mele legate de vârstă. La 26 de ani, făceam ce îmi plăcea.

Această ocazie m-a făcut să cunosc femei de diferite vârste, aflate în diverse etape ale vieții. Am făcut cunoștință cu frumusețea faptului de a nu avea limite și am învățat să nu-i permit vârstei să fie un agent care-mi dicteze viața. Am dansat lângă o fată de 18 ani, în primul ei de după liceu, cu o femeie singură de 20 și ceva de ani, sau alta de aceeași vărstă căsătorită, o femeie de aproape 40 de ani , singură și fără copii, și o alta de aceeași vârstă căsătorită și cu mulți copii. Fiecare era extraordinară în felul ei.

Mi-am pus lentilele de contact și m-am uitat din nou în oglindă. De data asta totul era mult mai clar. Și nu pentru că îmi pusesem lentilele. Nu sunt de acord cu ideea că vârsta trebuie să hotărască modul în care trebuie să arate viața mea. Nici tu  nu ar trebui să fii. Ideea că trebuie să atingem niște borne în viață până la anumite vârste, care pentru unii înseamnă anumite standarde, nu face decât să te ducă pe drumul comparațiilor, al nepotrivirii și al îndoielii de sine. Succesul este subiectiv. Este diferit pentru fiecare dintre noi și asta este extraordinar de frumos.

O persoană care absolvă facultatea la 88 de ani este la fel de remarcabilă precum cea care o face la 22 de ani. Prietenul singur, creativ poate înflori la fel de frumos precum cel care are un job de opt ore, o carieră în afaceri și o familie frumoasă.

Vârsta nu este o măsură a succesului tău în viață. Nu determină momentul în care trebuie să încetezi să mai visezi sau să te apuci de unul nou. Nu-ți spune cum trebuie să arăți, cu ce să te îmbraci sau ce să faci. Este doar un număr. Tu ești bine.

Un text de Florina Piolin

Citește și:

Acesta este anul în care mă voi îndrăgosti de mine

Puterea pe care am găsit-o în fața depresiei

Cum am învățat să separ ceea ce sunt de ceea ce fac

În ciuda acestor statistici care arată că femeile au început să prefere să facă copii mai târziu, continuă să existe tot felul de concepții greșite legate de fertilitate și creșterea celor mici.

Mitul nr.1: Vei rămâne mai greu gravidă dacă încerci să faci un copil după 35 de ani

Realitatea: „The National Institute for Healthcare and Exellence din Marea Britanie a constatat că peste 80% din femeile sub 40 de ani reușesc să rămână însărcinate într-un an. Și asta pentru că nu folosesc ijloace contraceptive și au o viață sexuală activă“, explică Elizabeth Duff, expert al institutului. „Procentajul scade ușor atunci când vine vorba de femeile care sunt mai aproape de vârsta de 40 de ani“

Mitul nr.2: Este neobișnuit să devii mamă peste 35 de ani de vreme ce fertilitatea scade

Realitatea: „De fapt, este chiar foarte obișnuit“, spune Duff. „Aproape o cincime (17,7%) din toate nașterile în perioada 2016-2017 au fost ale unor mame cu vârsta între 35 și 39 de ani, potrivit statisticilor“. Și dr. James Nicopoullos, specialist în medicină reproductivă spune că nu estedeloc neobișnuit să rămâi gravidă după ce ai depășit vârsta de 35 de ani,

Mitul nr.3: Riști să pierzi sarcina

Realitatea: Da, este un risc minor de pierdere a sarcinii. La femeile sub 30 de ani, una din zece riscă să piardă sarcina. La femeile cu vârsta între 35 și 39 de ani, riscul crește ușor, la două din zece femei. Una din patru femei va pierde o sarcină în timpul vieții. Cele mai multe femei vor trece peste acest eveniment neplăcut și vor duce cu succes la termen o sarcină viitoare. „Pe cât de traumatic și dificilă este o pierdere de sarcină, organismul este cel care se asigură că nu se dezvoltă un embrion dintr-un ou anormal din punct de vedere genetic“, explică Nicopoullos.

Mitul nr.4: Dacă ai rămas gravidă după 35 de ani, sigur ai făcut fertilizare in vitro

Realitatea: Nu. 80% din cupluri cncep natural într-un interval de un an până la vârsta de 40 de ani. De exemplu, cifrele din Marea Britanie arată așa: în 2016, 42% din pcientele care au făcut fertilizarein vitro aveau sub 35 de ani. 23% aveau între 35 și 37 de ani, 14%, 38-39 ani, 14% cu vârsta 40-42 de ani, iar 4% între 43 și 44 de ani. Media de vârstă pentru o pacinetă care face fertilizare in vitro este 35, 5 ani.

Dr. Nicopoullos spune că cuplurile care se străduiesc să conceapă natural, ar trebui să ia în considerare investigația și tratamentul cât mai devreme posibil „de vreme ce succesul tratamentului de fertilitate începe să scadă rapid după 35 de ani“.

Mitul nr.5: Ești clasificată ca o mamă „geriatrică“

Realitatea: Au fost destule discuții despre Ducesa de Sussex ca fiind clasificată mamă „geriatrică“, dar dr. Nicopoullos spune că termenul nu este folosit de medici, din cauza asocierilor sale negative evidente. Acesta era un termen folosit cu câteva zeci de ani în urmă. „Din punct de vedere medical, trebuie avute în vedere toate informațiile legate de sănătatea și starea pacientei“.

Mitul nr.6: Riscul de complicații în timpul sarcinii și al nașterii este mult mai mare

Realitatea: Există un pic mai multe riscuri de complicații în timpul sarcinii și al nașterii pentru femeile care devin pentru prima dată mame după 35 de ani. „Asta înseamnă șanse mai mari de diabet, pre-eclampsie, hipertensiune, pierderea sarcinii sau un copil cu sindrom Down“, spune dr Duff.

Una peste alta, există anumite riscuri pentru femei pe măsură ce înaintează în vârstă – ceea ce poate fi valabil în general pentru starea de sănătate, să fim cinstiți -, dar nu putem generaliza.

Citește și:

Cum le cultivăm copiilor inteligența emoțională? Explicațiile psihologului

Psihologul Angela Nuțu: Inteligența încetinește procesul de îmbătrânire

Schimbări pe care le putem face pentru a citi mai mult

]]> 15727 https://frumuseteavietii.ro/actrita-monica-bellucci-a-implinit-55-de-ani/ Mon, 30 Sep 2019 12:00:50 +0000 https://frumuseteavietii.ro/?p=32738 Actriţa Monica Ana Maria Bellucci, una dintre cele mai îndrăgite şi apreciate reprezentante ale industriei italiene de modeling, s-a născut la 30 septembrie 1964, în localitatea Citta di Castellor, Umbria, ca fiica lui Brunella Briganti şi a lui Pasquale Belluci.

A încercat să urmeze o carieră în ştiinţe juridice, participând la cursuri la Universitatea din Perugia, însă pentru a obţine banii necesari pentru şcolarizare a început să fie model, drept pentru care a îmbrăţişat o carieră în modeling, conform www.imdb.com, citat de Agerpres.

În 1988, s-a mutat într-unul dintre cele mai importante centre de modeling ale Europei, Milano, alăturându-se companiei Elite Model Managament, pentru ca în 1989 să fie deja apreciată ca model cu o expunere extraordinară atât la Paris cât şi la New York, potrivit www.monicabelluci.net.

A pozat pentru casa de modă Dolce&Gabbana şi pentru versiunea franceză a revistei Elle, printre altele.

A debutat ca actriţă pe micul ecran în 1990, iar în industria americană de film debutul a fost consemnat în producţia lui Bram Stoker Dracula (1992), conform imdb.com.

Rolul din thriller-ul francez ”The Apartament” (1996) a făcut-o cunoscută şi i-a adus premiul Cesar pentru cea mai promiţătoare actriţă. A interpretat, de asemenea, în ”Malena” (2000), pentru care a primit Premiul Filmului European, ”Under Suspicion” (2000), ”Brotherhood of the Wolf” (2001), ”Irreversible” (2002), ”Remember Me, My Love” (2003), ”The Matrix Reloaded” (2003), ”The Matrix Revolutions” (2003), ”Passion of the Christ” (2004), potrivit www.imdb.com şi www.dailysabah.com.

În februarie 2001, apare pe coperta revistei Esquire, pentru ca în 2003, să fie promovată de revista Maxim.

Din 2006 până în 2010 a fost imaginea pentru numeroase produse ale cunoscutei case de modă Dior.

A devenit, în 2012, imaginea celebrei case de modă Dolce&Gabbana.

A interpretat personajul Lucia Sciarra, femeia Bond – văduva unui asasin celebru, în producţia ”Spectre” (2015), în regia lui Sam Mendes.

Întrebată cu prilejul unui interviu pentru revista The Talks, în 2012, dacă frumuseţea sa a fost un obstacol în carieră, Monica Bellucci a spus: ”desigur că a fost o problemă în special pentru că veneam din industria modei. A fost o dublă problemă: moda şi frumuseţea sunt cele mai grave chestiuni cu care te confrunţi în această carieră. (…) Este ca o mască şi trebuie să o îndepărtezi ca să arăţi că este altceva în spatele ei. Trebuie să arăţi cine eşti pentru a-i face pe ceilalţi să vină să te descopere”, potrivit the-takls.com.

Printre cele mai recente filme ale sale se numără ”On The Milky Road” (2016), în regia lui Emir Kusturica, ”Nekrotronic” 2018, în regia lui Kiah Roache Turner, ”The Best Years of a Life” (2019), în regia lui Claude Lelouch. Despre pelicula ”On The Milkky Road”, actriţa italiană avea să declare că este alături de seria ”Matrix” printre filmele sale preferate, conform unui interviu acordat în octombrie 2018 pentru portalul www.monicabellucci.net. În schimb, filmul în care a jucat şi despre care afirmă că este etern în viziunea sa este ”Malena”, în regia lui Giuseppe Tornatore, potrivit interviului acordat, în iunie 2018, pentru revista Glass, indică www.theglassmagazine.com.

”Un actor este asemenea unui dansator. Prin intermediul corpurilor noastre ne putem exprima. Trebuie să recunosc că mi-am folosit destul de mult corpul ca o modalitate de reprezentare a sufletelor, a numeroase suflete. Şi uneori frumuseţea mea a fost valorificată de regizori pentru a reprezenta cele mai rele lucruri, precum în „Malena” sau în „Irreversible”, filme în care frumuseţea a fost pusă în scenă pentru a fi distrusă, pentru a ilustra cât de violentă este lumea”, a declarat Monica Belluci pentru cotidianul turc daily Sabah, în februarie 2018, potrivit www.dailysabah.com.

Până în prezent, Monica Belluci a obţinut şapte premii şi a fost nominalizată la alte treisprezece distincţii ale industriei de film, indică portalul de specialitate www.imdb.com

Şi-a petrecut o mare parte din copilărie în Germania şi vorbeşte fluent germana, ambii părinţi având descendenţi în această ţară, notează imdb.com.

A studiat muzica şi dansul în timp ce a călătorit prin Europa. Prima sa apariţie pe scenă a fost într-un rol mic la o operă din Nuremberg, când avea cinci ani. Când avea 12 ani, familia s-a mutat înapoi în SUA, în zona Washington D.C., unde Sandra a urmat cursurile Liceului Washington-Lee. A urmat cursurile East Carolina University, din Greenville, Carolina de Nord, unde a studiat actoria. S-a mutat la New York, în 1986, şi s-a alăturat trupei de teatru Neighborhood Playhouse.

A primit primul rol în producţia teatrală ”No Time Flat”, la vârsta de 21 de ani. A jucat rolul lui Tess McGill în serialul ”Working Girl” (1990), produs de NBC, şi apoi a făcut parte din distribuţia comediei romantice ”Love Potion No. 9” (1992). În 1993, a înlocuit-o pe Lori Petty în ”Demolition Man”, producţie catalogată de critici ca ”incoerentă” şi ”unidimensională”.

A devenit celebră odată cu rolul din ”Speed – Cursa infernală” (1994), unde a jucat alături de Keanu Reeves. Interpretarea îndrăzneaţă a actriţei a reprezentat un factor important pentru succesul comercial al filmului de acţiune.

La mijlocul anilor ’90, a obţinut roluri într-o serie de producţii cu bugete considerabile. În timp ce ”While You Were Sleeping” (În timp ce tu dormeai)(1995), ”The Net” (1995) şi ”A Time to Kill” (Vremea răzbunării) (1996) au avut încasări considerabile, alte producţii – precum ”Two If By Sea” (1996) şi ”Speed 2: Cruise Control” (1997) – au înregistrat eşecuri.

După critici fără prea mult entuziasm pentru prestaţia de ziaristă alcoolică din ”28 Days” (2000), comedia ”Miss Congeniality”, lansată în acelaşi an, a avut rezultate bune de box office.

S-a reîntors pe mare ecran în 2002 în thrillerul ”Murder by Numbers” şi apoi în adaptarea cinematografică a romanului de succes ”The Divine Secrets of the Ya-Ya Sisterhood” şi în comedia romantică ”Two Weeks’ Notice”, unde l-a avut ca partener de platou pe Hugh Grant.

Deşi la începutul carierei a lucrat în televiziune, apariţiile actriţei în seriale de televiziune s-au oprit în 2004. A interpretat un rol recurent în show-ul „George Lopez”, producţie la care a participat şi ca producător executiv.

Împărţindu-se între comedie şi dramă, au urmat ”Miss Congeniality 2: Armed and Fabulous” (2005) şi drama romantică ”The Lake House”, unde a jucat în tandem cu partenerul din ”Speed”, Keanu Reeves. Au urmat roluri sobre în ”Infamous” (2006) şi ”Premonition” (2007).

În 2009, actriţa s-a întors la comedii romantice: ”The Proposal”, unde l-a avut ca partener pe Ryan Reynolds şi ”All About Steve”, cu Bradley Cooper. În acelaşi an, Sandra Bullock a atras atenţia criticilor cu interpretarea din ”The Blind Side”, pentru care a primit premiul Oscar în 2010. După acest succes, actriţa a ieşit din lumina reflectoarelor şi a avut o revenire spectaculoasă în 2013, cu producţia ”The Heat”, un succes de box office. Filmul a avut un debut impresionant, cu încasări de peste 40 de milioane de dolari în primul week-end, conform Biography.com.

A urmat un alt succes, ”Gravity”, regizat de Alfonso Cuarón, în care Bullock joacă rolul principal, şi îl are ca partener, pentru scurt timp, pe George Clooney. Deşi producţia a costat peste 80 de milioane de dolari, încasările globale cu fost de peste 720 de milioane. La scurt timp de la premieră, au început previziunile privind posibile nominalizări la Oscar pentru Bullock, Clooney şi Cuarón. Listele de nominalizări la Premiile Oscar au inclus numele actriţei Sandra Bullock şi al regizorului Alfonso Cuarón, însă câştigător a fost doar Alfonso Cuarón, care a devenit primul regizor hispanic câştigător de Oscar.

Rolul din ”Gravity”, dar şi cel din ”The Heat” au ajutat la ”menţinerea carierei în stratosferă”, Sandra Bullock câştigând titlul de ”Entertainer of the Year” (Artistul anului) în 2013, acordat de revista Entertainment Weekly. Nu era pentru prima dată când revista îi desemna acest titlu, ea primind această apreciere şi în 2009, în urma prestaţiilor din ”The Blind Side” şi ”The Proposal”.

În 2014, Sandra Bullock a fost desemnată de revista Forbes cea mai bine plătită actriţă de la Hollywood. Ajunsese la încasări de 51 de milioane de dolari, surclasându-şi în acel an colegele de breaslă.

În anul următor, a jucat în „Our Brand Is Crisis” (2015), producţie în care a fost implicată şi ca producător executiv.

Cele mai recente apariţii au fost în rolurile Debbie Ocean în comedia „Ocean’s Eight” (2018) şi Malorie în thrillerul difuzat de Netflix „Bird Box” (2018).

Rolul din „Bird Box” a însemnat o mare provocare pentru Sandra Bullock. În primul rând, a vrut să răspundă cererii copiilor săi – mărturisea actriţa într-un interviu televizat în cadrul emisiunii ”Today”, difuzate de NBC. Totuşi, departe de o producţie animată, „Bird Box” este un film de groază, a cărui acţiune se petrece într-un timp postapocaliptic. „Nu-mi place să fiu speriată. Urăsc să-mi fie teamă”, a declarat actriţa pentru revista People, astfel că rolul interpretat şi scenele de luptă i-au îngreunat misiunea, dar totodată au făcut ca scenele terifiante din film să fie mai credibile. Sandra Bullock a declarat că această teamă dominantă în film poate să fie privită ca o metaforă pentru rolul de mamă sau pentru rolul social în lume, adăugând că îi este permanent teamă pentru cei doi copii ai săi.

Oamenii sunt cei mai fericiţi la 70 de ani, deoarece odată cu vârsta încep să devină mai pozitivi. Cei mai puţin fericiţi sunt oamenii de vârstă mijlocie.