Doamnele nu-şi toarnă singure-n pahar
Femeile onorabile nu au voie să bea vin. Aşa s-a decretat în Antichitate. Din fericire, interdicţia se subţiază până la dispariţie în Evul Mediu. Dar, la finele secolului al XVIII-lea, morala burgheză ridică iar bariere, şi hotărăşte că reprezentantele sexului sensibil trebuie să se abţină să consume alcool, de orice fel. Din acelaşi motiv, nicio doamnă adevărată nu are voie să se apropie de budanele în care fermentează mustul, nici măcar de pivniţa în care se păstrează butelcile. A alege o sticlă, a-i scoate dopul şi a servi licoarea invitaţilor e o treabă strict bărbătească. Codul bunelor maniere e cât se poate de clar: la masă, femeile respectabile nu se servesc singure cu vin şi nici nu cer să li se toarne în pahare. Din fericire, acelaşi cod prevede ca doamnele să nu fie lăsate niciodată cu un pahar gol în faţă. Ah, ce noroc cu galanteria masculină!

Văduve şi domenii celebre
Din fericire, şi în vin există femei care, în momente-cheie, trec peste toate opreliştile, îşi suflecă mânecile şi trec la treabă. Indiferent de secol. În 1788, văduva Françoise-Joséphine de Lur-Saluces preia, de voie, de nevoie, frâiele Château d’Yquem – şi la cârma ei celebrul domeniu capătă renume internaţional. În secolul al XIX-lea, alte două văduve celebre, Alexandrine Pommery şi Barbe Nicoles Clicquot, ajung în fruntea domeniilor pe care le administraseră defuncţii lor soţi, şi au capacitatea nu doar de a continau munca acestora, ci şi de a face vinuri care au rămas în istorie.

Citește continuarea AICI

Pe lângă preparatele servite, vinul trebuie să fie ales pe măsura lor şi combinat cu grijă pentru a nu-i acoperi savoarea. Este bine de reţinut că întotdeauna vinul trebuie potrivit cu mâncarea servită, astfel încât să se pună unul pe celălalt în valoare şi sa nu-şi anuleze reciproc aromele. Servirea vinurilor este ca o artă care se învaţă. Pentru a avea o experienţă culinară desăvârşită, orice preparat trebuie asociat cu vinul potrivit. Înainte de masă sau la aperitiv, încearcă un vin alb.

Vinul alb, are de obicei un volum de alcool mai scăzut şi se serveşte după ce a fost ţinut la rece. Merge servit alături de aperitive (Sauvignon Blanc), peşte(Chardonay,Riesling, Sauvignon Blanc), salate, preparate din carne de pui sau vegetariene.

Vinurile roşii tari, se servesc la temperatura camerei, dar după ce sticla a fost desfăcută cu o jumătate de oră înainte, pentru a-şi pune în valoare aroma. Vor fi servite în general, la felurile de bază precum preparatele din carne de porc, miel(Cabernet, Merlot, Pinot Noir) sau vânat, dar şi la pastele gătite cu un sos mai greu.

Vinurile rose, se servesc reci şi merg cam la orice fel de mâncare.  în special la fructe de mare, salate şi unele preparate din carne de porc.

Brânzeturile pot fi servite alături de un vin alb sec sau dulce, iar cele mai tari şi bine maturate merg bine cu un vin roşu (Merlot, Pinot Noir, Cabernet).

Vinurile albe şi rose dulci sau demidulci se servesc reci (Chardonnay, Busuioacă de Bohotin, Muscat), la desert, prăjituri şi tort.

Şampania se serveşte întotdeauna rece, fie la aperitiv, fie la torturi şi la produse de patiserie.

Ai deschis o sticlă de vin după o zi incredibil de grea la birou, ți-ai turnta un pahar sau două, și ai dat-o deoparte până dimineața. Între tim, sticla preferată de Pinot Noir stă desfăcută și expusă. Când te trezești, o vezi și te întrebi dacă mai poți salva ceva din ea. Adevărul e că depinde, și iată de ce.

Cât de mult ține o sticlă de vin după ce ai desfăcut-o depinde în mare de doi factori: tipul de vin din sticlă și cum este depozitat. În general, vinurile de masă țin între 3 și 5 zile după ce au fost desfăcute. Vinurile desert pot ține mai mult. Unii vorbesc de luni sau chiar ani.

Vinuri spumante

Vinurile spumante precum șampania sau Prsecco își pierd carbonatarea destul de repede de la momentul desfacerii. Carbonatarea protejează vinul de oxidare. În câteva zile, vinul nu va mai avea „bule“. Dar, nu-l arunca. Îl poți folosi atunci la gătit: pentru un sos la paste sau la risotto pentru o aromă dulce ușoară și delicată.

Vinurile ușoare albe, inclusiv cele dulci și rose

În timp ce aroma se poate schimba puțin în prima zi de la deschidere, vinurile ușoare pot rezista până la o săptămână dacă este închis cu un dop de plută și păstrat în frigider. În timp ce s-ar putea să-și piardă din nota personală (unele vinuri beneficiază de aromele unor fructe, pere sau mere care s-ar putea să devină mai puțin pronunțate), totuși aceste vinuri pot rămâne o alegere.

Vinurile albe

Vinurile albe cum este Chardonnay pot rezista între trei și cinci zile de desfacere. Unele dintre ele sunt păstrate în butoaie de stejar. Pentru că acestea nu sunt atât de etanșe precum butoaiele metalice, expunerea prematră la oxgen previne oxidarea rapidă, așa că pot rezista ceva mai mult decât un vin spumos.

Vinurile roșii

Dacă pui un dop de plută și îl ții într-un loc rece și întunecat, poț bea vinul roșu în trei până la cinci zile de când l-ai deschis. Vinurile roșii conțin mai multe taninuri și aciditate naturală, ceea ce ajută la prevenirea oxidării. Cu cât mai multe taninuri conșin un vin, cu atât mai rezistent este. Vinurile Pinot Noir sau Beaujolais, care conșin puține taninuri, nu vor rezista a fel de mult precum celelalte. Dacă nu găsești un loc rece și întunecat pentru a păstra ceste sticle deschise, ar fibe să le ții în frigider. O temperatură ridicată îl alterează mai repede.

Vinurile fortificate (licoroase, de desert)

Vinurile fortificate sau de desert sunt fortificate de obicei cu rachiu de struguri ori cu brandy. Acesta împiedică vinul să se strice repede. Și ele sunt ținute în butoaie de stejar, ceea ce permite pătrunderea aerului.

Unele vinuri fortificate, cum sunt Madeira sau Marsala, sunt oxidate înainte de a fi făcute, astfel încâviața lor peraft este semnificativ mai lungă. Oxigenul le poate afecta foarte puțin după ce sunt desfăcute.

După ce ai desfăcut o sticlă de vin fortificat, pune-i un dop de plută și las-o într-o loc rece și întunecat sau la frigider.

Cum știu că un vin nu mai este bun?

Când vrei să vezi dacă restul de vin care ți-a rămas într-o sticlă mai este bun de băut, nu uita de acest sfat: privește, miroase și apoi gustă. Dacă torni în pahar, iar nuanța rubinie a deveit roșiatică spremaro, înseamnă că vnul este oxidat. S-ar putea să nu mai poți să-l bei.Dar miroase-l. Simți miros ascuțit de oțet? Înseamnă că s-a stricat. Gustă-l. Îți vei da seama imediat dacă-l mai poție bea sau este o cauză pierdută. Trebuie reținut că vinul se strică sau nu mai este bun, dar nu în sensul că devine periculos sau toxic. Ci doar și-a piedut proprietățile care-l fac o licoare de savurat.