Într-o dimineață de august, anul trecut, Anna Wintour juca tenis cu antrenorul ei, pe terenul de la casa de vară din Long Island. A observat că acesta este puțin distrat: „M-am gândit că este cu gândul la soția sa care urmează să nască“. Apoi, și-a dat seama că avea în jur spectatori. Casa era plină cu toată familia, dar era foarte devreme ca aceștia să se trezească așa dimineața în weekend. („Sunt o persoană matinală“, spune Wintour, care se trezește la 5 dimineața). Când se pregătea să servească aude o mașină care oprește. „Am un comportament obsesiv-compulsiv atunci când am musafiri. Unde-i pun să doarmă? Dar știam că nu mai aștept pe nimeni, nu mai am camere libere. Cine sunt? Și apoi, m-am gândit că parcă tipul semăna cu Roger (Federer, cu care Wintour este prietenă foarte bună). Și ea semăna cu Mirka, soția lui. Și erau și gemenii“. Fiica lui Wintour, Bee Shaffer, a aranajta un turneu de familie Federer-Wintour, „ceea ce a fost cel mai frumos cadou pe care î-l poate face o fiică mamei sale înnebunite după tenis. O să joc la dublu cu Roger pentru prima dată în lunga noastră prietenie, împotriva celor doi nepoți ai mei“. De la etajul 25 al unei clădiri din manhattan, în spatele unui birou Alan Buchsbaum de la care a condus lumea modei timp de trei decenii, se lasă pe spătarul scaunului și zâmbește amintindu-și acest episod: „Am câștigat, bineînțeles“.

„Ne aflăm în momentul unei uriașe schimbări“

Anna Wintour joacă să câștige în orice face. Este redactorul-șef al Vogue, care a fost o rampă de lansare pentru ea ca să joace un rol important în lumea culturală, dar și politică. Wintour este regină în industria modei, dar și un inițiat la Washington (a fost al patrulea cel mai mare strângător de fonduri pentru campania lui Barack Obama în 2012) și o lumină în lumea artei (Institutul Costumului de la Metropolitan Museum a fost numit așa în onoarea ei în 2014) și a fost numită „Dame“ al Imperiului Britanic de către Regina Marii Britanii. Iar coafura ei celebră și neschimbată poate fi recunoscută și din spațiu.

Renumele Annei Wintour este la fel de mult despre putere, cât este despre modă. Se spune că personajul interpretat de Meryl Streep în „Diavolul se îmbracă de la Prada“ este imaginea Annei Wintour. Este atât de faimoasă, încât orice zvon legat de plecare ei de la Vogue cutremură lumea modei și a presei.

A devenit o figură publică într-un mod în care niciun alt editor de la Vogue nu a reușit. „A fost o cale asumată“, insistă ea. „Nu lucrez pentru Anna Wintour, lucrez pentru Condé Nast. Nu am niciun fel de cont de social media și nu caut celebritatea“. Dar Wintour este recunoscută imediat, datorită unui stil care a rămas aproape neschimbat în din anii 1980. Tunsoarea ei bob și spiritul ei acid au făcut mereu o pereche puternică, care te trimite cu gândul la Uma Thirman ca Mia Wallace în „Pulp Fiction“. Dar acest stil nu a fost o hotărâre strategică, insistă ea. „Mă simt foarte confortabil cu el, asta-i tot. Sunt o victimă a obiceiurilor. Sincer, nu mă gândesc la asta deloc. Vin la birou și-mi fac treaba.“

Imaginea lui Wintour a devenit un plan pentru femeile de succes de la conducere. Încearcă să mute conversația de la ea către modul în care Vogue influențează femeile în politică. „Am fost încurajată de rezultatele noastre pe linia asta. Cred că femeile preiau controlul și se ridică pentru a susține acel ceva în care cred. Ne aflăm în momentul unei uriașe schimbări.“ Înșiră mai multe femeie din politică care au apărut în reviste recent, inclusiv Alexandria Ocasio-Cortez, Amy Klobuchar, lauren Underwood, Kirsten Gillibrand și Kamala Harris.

„Michelle Obama a fost remarcabilă în multe feluri“

În timp ce Michelle Obama a fost de trei ori pe coperta de la Vogue ca Prima Doamnă, Melania Trump încă așteaptă un telefon de la Anna Wintour. Oare va fi pe copertă?„Melania a fost pe coperta Vogue“. A fost, în 2005, într-o rochie de mireasă, dar nu ca Prima Doamnă, reprezentând Casa Albă.

„Iubesc Vogue – din toată inima“

Născută la Londra în 1949 dintr-un tată englez (editorul de la Evening Standard, Charles Wintour) și o mamă americancă, Wintour s-a mutat la New York pe când avea pușin peste 20 de ani. A revenit la Londra în 1985 pentru a fi editorul Vogue, varianta britanică, dar s-a întors la New York doi ani mai târziu. Primul ei material principal ca editor al Vogue american, din noiembrie 1988, a fost un model care purta blugi, care i-a făcut pe cei de la tipografie să sune la birou să verifice dacă au ales poza care trebuie. „A fost o schimbare, o trecere timpurie de la modă, care se adresa unui grup mai mare de oameni, care vorbește tuturor. “

Cum moda s-a strecurat puternic și a devenit o forță în cultură în ultimele trei decenii, Vogue a rămas pe val. O copertă la Vogue a devenit o marcă oficială nu numai a frumuseții, dar și a importanței. Pe Amal Clooney, Serena Williams și alții, o copertă Vogue îi propulsează de la o stea în domeniul lor la un star general. „Vogue susține calitatea“, spune Wintour. „Apariția în Vogue are impact întotdeauna“.

În 1998, Renée Zellweger a devenit primul non-model care acoperea subiectul din septembrie al Vogue (în mod tradițional, cel mai mare din an). Pentru că epoca supermodelelor începea să pălească, Wintour a antrenat o nouă generație de actrițe să le ia locul. „Supermodelele ne-au dus spre celebritate“, spune Wintour. „Generația de modele care a venit după supermodele voia doar să fie modele, și nu-și doreau toată acea atenție. Între timp, celebritățile au început să se implice în lumea modei, dându-și seama de puterea modei de a le construi personalitatea, de a se exprima așa cum sunt, pe covorul roșu sau în primele rânduri. Așa că supermodelele au ajuns să fie în final înlocuite de celebrități.“

„Sper că am putut folosi platforma Vogue pentru a face puțin bine în lumea asta“, spune Wintour. Ea crede că revistele printate vor rezista întotdeauna. Chiar așa? „Da. Chiar cred asta. Printul rămâne bijuteria din coroană.“. Se gândește la Vogue ca la o revistă sau este un brand? „Nu mă interesează acest cuvânt, brand, ca să fiu sinceră“, spune ea. „Mă face să mă simt de parcă m-aș afla la supermarket. Dar iubesc Vogue – din toată inima“.

Articol apărut în The Guardian

Traducere și adaptare Andreea Tudorică

Citește și:

Nastasia Urbano, în vârstă de 57 de ani, a pozat alături de supermodele, precum Lina Evangelista, a fost faţa celebrului parfum Opium produs de Yves Saint Lauren şi a luat cina cu Jack Nicholson şi Andy Warhol, în 1980.

Acum, aceasta a ajuns să doarmă pe străzi sau pe holurile băncilor din Barcelona.

La vârsta de 20 de ani, Nastasia Urbano era deja pe coperta revistei Vogue şi se mutase în New York unde semnase cu faimoasa agenţie Ford Models. S-a bucurat de un succes enorm şi a trăit o viaţă la care mulţi pot doar visa.

“Am pozat pentru toate revistele, eram iubită de toată lumea. Mi se ofereau câte un milion de dolari pe an, pentru doar 20 de zile de muncă, timp de trei sau patru ani. Luam într-o zi cina cu Jack Nicholson, în următoarea zi cu Andy Warhol şi chiar cu Roman Polanski. Mergeam la petreceri cu Melanie Griffith, Don Johnson, Simon şi Garfunkel. Eram pe punctul de a merge la nunta Madonnei cu Sean Penn, pentru că David Keith era invitat şi eu eram într-o relaţie cu el atunci, însă eram mahmuri şi nu ne-am putut ridica din pat. Aveam totul, trăiam ca o regină.”, a spus fostul model.

Nastasia Urbano spune că viaţa ei s-a schimbat când l-a întâlnit pe bărbatul care i-a devenit soţ şi tată al copiilor ei. Aceasta spune că, în cele din urmă, a lăsat-o doar cu hainele de pe ea.

“Plătea totul din banii mei. La doar două zile după ce l-am cunoscut, a vrut să-i cumpăr un BMW şi, ca o proastă, am semnat cecul. Eram îndrăgostită…”, a mai adăugat aceasta.

Citește continuarea pe jurnalul.ro