Contextul declarației
În cadrul emisiunii SportZone, promotorul Victor Petre și luptătorul Dan Tudoran au discutat despre motivele pentru care unii luptători refuză să intre în cușca EFC. Victor Petre și Dan Tudoran au analizat motivele refuzului de a lupta, menționând că unii sportivi se tem de adversari dificili și că refuzul de a lupta poate fi o strategie pentru a evita pierderi. Ei au subliniat că bursa și experiența adversarului sunt factori importanți în decizia de a accepta sau refuza un meci. În plus, Petre a menționat că unii luptători se tem de presiunea centurii și responsabilitatea de a fi campion.
Mize și impact internațional
Impactul discuției este de a arăta că refuzul de a lupta în MMA nu este doar o decizie personală, ci este influențată de diverse factori, inclusiv bursa, experiența adversarului și presiunea centurii. Această discuție poate avea implicații pentru sportul MMA în general, în special pentru luptătorii care se confruntă cu aceste presiuni și încearcă să găsească un echilibru între performanță și siguranță. De asemenea, discuția poate influența publicul larg, care poate să înțeleagă mai bine motivele refuzului de a lupta și să aprecieze mai mult efortul și sacrificiul luptătorilor.
The post De ce refuză unii luptători meciurile? appeared first on Sens TV.

La doar 20 de ani, Ianis Tarbă încearcă să-și facă un nume la Dinamo, după ce a trecut prin celebra academie La Masia a Barcelonei. Tânărul fotbalist, născut și crescut în Spania, a povestit ce a însemnat despărțirea de familie, emoțiile trăite în fața galeriei dinamoviste, surpriza primei convocări la naționala de juniori a României și visul de a ajunge în Premier League.

Ianis Tarbă este unul dintre tinerii fotbaliști pe care Dinamo mizează pentru viitor. Născut pe 4 iulie 2006, în localitatea spaniolă Mollerussa, jucătorul de bandă a petrecut patru ani la academia Barcelonei, La Masia, înainte de a ajunge la Celta Vigo. În ianuarie 2026, a făcut pasul spre fotbalul românesc, semnând cu Dinamo un contract valabil până în vara anului 2028, cu opțiune de prelungire.

Alegerea n-a fost deloc dificilă. Tarbă își amintește și acum momentul în care a primit oferta bucureștenilor. „Mi-aduc aminte că eram acasă cu familia și am văzut mesajul și m-am bucurat foarte mult”.

Deși avea și alte posibilități, fotbalistul susține că n-a stat pe gânduri atunci când a apărut numele lui Dinamo. „Nici nu am luat în considerare alte echipe. Când am văzut Dinamo am zis da, vreau acolo 100%”.

Două pase decisive în doar 116 minute

Deocamdată, Tarbă încearcă să-și câștige locul într-o echipă care luptă pentru titlul de campioană. În actuala ediție a Superligii, tânărul fotbalist a bifat 10 apariții, petrecând pe teren 116 minute. Nu a înscris încă, dar a reușit două pase decisive, una dintre ele în remiza cu CFR Cluj, scor 2-2.

Așa cum recunoaște, pentru Tarbă, bucuria unei pase decisive este la fel de importantă ca reușita personală. „Mă bucur foarte mult când colegul meu înscrie, când echipa înscrie și mă bucur și că mi-ajut formația cu o pasă decisivă”.

„Mi se face pielea de găină când cântă fanii”

Dincolo de adaptarea la fotbalul românesc, Tarbă a avut de trecut și peste despărțirea de familie. Crescut în Spania, unde i-a avut permanent aproape pe cei dragi, mutarea în România a reprezentat o schimbare importantă. „Cel mai greu lucru a fost că am venit aici, în altă țară și am lăsat familia acolo. Până acum erau doar alături de mine și da, ăsta e un lucru mai greu”.

La București, însă, tânărul fotbalist a descoperit atmosfera creată de suporterii dinamoviști. Își amintește perfect emoțiile primului meci și momentul în care a auzit galeria. „Îmi bătea inima tare, deși eu cât de cât eram învățat cu presiunea, dar când am auzit fanii a fost foarte, foarte frumos”.

Între timp, atmosfera din tribune a devenit una dintre marile sale motivații. Tarbă spune că sprijinul fanilor contează enorm, mai ales în finalurile de meci.„Da, se face pielea de găină când cântă fanii, ne ajută foarte mult, este un boost extra și în ultimele minute face diferența”.

Mai mult, recunoaște că uneori îi vine vreodată să cânte alături de galerie când e la meci: „E clar că fiind totul atât de frumos, câteodată îți vine și ție să cânți când îi auzi ce atmosferă fac”.

A crezut că prima convocare la națională este o glumă

Unul dintre cele mai speciale momente ale carierei sale a fost prima convocare la o reprezentativă de juniori a României. Surpriza a fost atât de mare, încât inițial Tarbă nici nu a crezut că vestea este adevărată. „Prima dată eu credeam că este o glumă, nu mă așteptam să fiu luat în lot și când am ajuns tot așa aveam un pic de emoții, să văd cum sunt colegii, dar a fost super”.

Convocarea a venit și cu o mică provocare pentru fotbalistul care și-a petrecut copilăria în Spania. A trebuit să învețe imnul României. „ L-am învățat până când am ajuns, iar acum nu am probleme”, a spus zâmbind tânărul dinamovist.

Iar visul său nu se oprește la reprezentativele de juniori. Își dorește ca într-o zi să îmbrace și tricoul naționalei de seniori. „Naționala de seniori e un vis pentru toată lumea, așa că și eu sper să ajung să joc acolo”.

Visează la titlul cu Dinamo și la fotbalul din Anglia sau Spania

Deși este încă la începutul carierei, Tarbă are obiective ambițioase. Primul este câștigarea campionatului cu Dinamo, o performanță pe care suporterii alb-roșilor o așteaptă de aproape două decenii.

Tânărul fotbalist consideră că echipa are argumente importante în lupta pentru titlu, dar preferă să ia lucrurile pas cu pas. „Avem echipă foarte bună și noi nu ne gândim neapărat acum la titlu, ne gândim să fim cea mai bună versiune a noastră, să facem pas cu pas și dacă totul va fi bine, va veni și recompensă”, a spus el.

Pe termen lung, fostul junior al Barcelonei speră să revină în fotbalul occidental, fie în Spania, țara în care a crescut, fie în Anglia. Până atunci, însă, obiectivul principal rămâne performanța în tricoul alb-roșu. „Titlul cu Dinamo este obiectivul acum și peste 10 ani mi-ar plăcea să fiu într-o ligă în Anglia sau în Spania, să vedem”.

The post Ianis Tarbă, puștiul lui Dinamo, a crezut că prima convocare la naționala României este o glumă appeared first on Sens TV.

Teodora Merlă nu renunță la pasiunea ei, motorsportul. După o pauză de 2 ani datorată examenelor de la Facultatea de Inginerie Industrială și Construcții de Mașini, unde este studentă în anul 3 și unde ia toate examenele cu note de la 8 în sus, tânăra a revenit în mașina de concurs. Ea a făcut 11 ani și teatru.

La 20 de ani, Teodora Merlă, pilot în campionatul Național de Viteză în Coastă are deja 5 ani în motorsport. Până să ajungă să se dea în competițiile pe astfalt, Teo a mai concurat la Rally Cross și la Slalom Paralel și recunoaște că începutul ei în motorsport nu a fost simplu. „A fost greu, a fost foarte greu, sunt și fată, suntem mai puține, e puțin altceva, dar multe, multe antrenamente și multă muncă și am reușit să evoluez destul de repede, zic eu, în special atunci în primul an”, dezvăluie tânărul pilot.

După câțiva ani de Rally Cross și Slalom Paralel, Teo și-a dorit o schimbare!

„Am zis să încerc asfaltul, circuitul nu mă pasiona atât de mult, am zis să încerc altceva și cum nu puteam să mă duc direct la raliuri, am venit la viteza în coastă”, continuă Teodora.

În 2024, Teo a mai făcut câteva etape de viteză în coastă, dar a fost nevoită ca o perioadă, să lase pasiunea ei de o parte. A avut motive bine întemeiate! „Am fost la facultate, acum trec anul trei, este o facultate destul de grea. La Universitatea Politehnică din București, Facultatea de Inginerie Industrială la Construcții de Mașini”, se confesează Teo.

Ea povestește și în ce constă specializarea pe care și-a ales-o. „Pot să fac și roboței și bine, nu chiar toate roboței, că nu sunt la robotică, dar mai multe. Pot să fac, nu știu, am fost, am făcut în practică conveioare. Genul acela de benzi, cum sunt benzile de la casele de marcat, doar că la scară mult mai mare pentru firme și fabrici”, se destăinuie fata.

Și examenele sunt pe măsură! „Foarte grele, și examenele și laboratoarele e foarte mult învățat și de aia cumva aș trebui să iau o pauză ca să pot să trec examenele fără probleme și note bune.

Examenele se iau cu notă mare. De la opt în sus, orice ar fi. Nu mă las mai jos”, spune Teo.

Teo a fost genul de copil care și-a găsit tot timpul ceva de făcut! Din clasa a doua până în clasa a unsprezecea a făcut teatru și actorie.„ A fost foarte greu să renunț, chiar mi-a părut foarte rău, dar cumva am avut de ales între actorie și motorsport, pentru că toate erau în weekend și picau foarte prost, toate în același weekenduri. Și am ales cumva să merg pe motorsport pentru că am zis că actoria poate nu o să ajung să fac în viitor, dar în motorsport și dacă nu ca și pilot, poate ca inginer tot aș putea să mă duc mai departe”, povestește tânăra.

În 9 ani de teatru, Teo a avut și multe spectacole în care a jucat. „Am jucat și pe scenă la Teatru Davila la noi în Pitești. Făceam spectacole la sfârșit de an cu grupa noastră de teatru și îmi plăcea și pe partea de regie, de așezare, <>, încheie aceasta.

Adelinei Rogojinaru i s-a cântat de două ori într-o zi, imnul național. S-a întâmplat la Campionatul European de Judo Ne-Waza, de la Riga, acolo unde adolescenta de 16 ani a câștigat două medalii de aur, la cadete și la junioare.

La doar16 ani, judoka Adelina Rogojinaru are cu ce să se laude! În aceeași zi, puștoaica a câștigat, două medalii de aur la Campionatul European de Judo de Ne-Waza, la catedete, la categoria 48 de kilograme și la junioare, la 52 de kilograme. „A fost minunat pentru că m-am luptat cu cele mai pregătite fete din Europa a fost o competiție foarte puternică. La finalul competiției, la festivitatea de premiere, când organizatorul a rugat toată tribuna să se ridice pentru a asculta Imnul României, am simțit că toată munca depusă până atunci a meritat. Înainte de premiere, mi-au dat lacrimile, iar după am fost foarte fericită”, povestește Adelina.

A luat premiul întâi din clasa întâi până la liceu

Tânăra legitimată la CSM București, s-a apucat de judo în urmă cu trei ani și jumătate, iar 2026 a fost cel mai bun pentru ea! „Anul acesta am reușit să devin după campioană europeană la Riga, în Letonia, campioană balcanică în Muntenegru și campioană națională la categoria U 18”, dezvăluie aceasta.

Înainte de judo, Adelina a practicat 6 ani înot de performanță și povestește că între ea și sportul de contact a fost dragoste la prima vedere. „Îmi doream foarte mult să fac un sport de performanță și am avut norocul ca în comuna mea, Periși, să fie o sală de judo cu un antrenor foarte bun, Sensei Petrica Albu, și am mers acolo împreună cu sora mea și de când am pășit prima oară pe saltea mi-am dat seama că acesta este sportul meu”, mărturisește tânăra.

Elevă în clasa a X a, sportiva e cea mai bună din clasă! „Din clasa a întâi până în clasa a noua am obținut primul întâi. Dedic tot timpul meu lecțiilor de la școală și antrenamentelor și evit orice activitate care mă facă să mă îndepărtez de scopul meu de a fi cea mai bună la școală și la judo. Mai am și câte o notă de 9 dar foarte puține”, se confesează aceasta.

La începutul lunii decembrie, Adelina va concura la Gymnasiade 2026, la Rio de Janeiro o competiție foarte importantă, la care vor fi prezenți tineri sportive din toată lumea. Ea dezvăluie și care este obiectivul său pentru 2027! “Anul viitor îmi doresc să mă calific la campionatul mondial și să câștig o medalie”, încheie sportiva legitimată la CSM București.

Adelina Rogojinaru este componentă a lotului CNOPJ București, unde este pregătită de Aurel Bârcă și este legitimată la Secția Judo a Clubului Sportiv Municipal București, unde este antrenată de același Aurel Bârcă.

Doi dintre „buldogii” de la Dinamo au lăsat pentru câteva ore balonul oval și au urcat în bijuteria electrică de peste 250.000 de euro a lui Dominic Marcu, pilotul care face spectacol cu ea la viteză în coastă. Kamil Sobota și Cosmin Manole recunosc că au trăit pe muchie de cuțit în mașina de concurs a tânărului pilot, iar acum se gândesc doar la meciul din Cupă cu Steaua.

Înaintea derby-ului cu Steaua din Cupă, căpitanul „buldogilor”, Kamil Sobota și pilierul Cosmin Manole au trăit senzații tari pe Circuitul de la Titi Aur, în Tesla de peste 250.000 de euro pilotată de Dominc Marcu. Cei 2 rugbyști au acceptat invitația pilotului, care de 7 ani se dă în Campionatul de Viteză în Coastă doar cu mașini electrice. „Am trăit o experiență unică, mi-am îndeplinit un vis din copilărie. A fost ceva foarte tare. Nu îmi vine să cred că o mașină electrică poate prinde suta în două secunde. E ceva fenomenal”, povestește Kamil. „Ce mi-a făcut acum Dominic pe pistă a fost ceva…Este pentru prima dată când încerc așa ceva și a fost extraordinar. Prima dată, când am auzit că e o mașină electrică, nu aveam așteptări mari dar a fost extraordinar. Din cauză că a plouat, Dominic mi-a spus că nu poate să conducă foarte tare, dar mie mi s-a părut că ne-am dat foarte tare acesta este paradoxul”, îl completează Cosmin.

Toți trei vor acea un weekend încărcat

Pe circuit, Dominic nu i-a menajat deloc pe dinamoviștii de la rugby, iar înainte ca aceștia să urce în mașină, a avut ceva emoții! „A fost ceva extraordinar, am avut emoții înainte ca ei să intre în mașină, mai ales la Manole. Ne-am distrat pe circuit, am prins ploaie, cum îmi place mie”, mărturisește Dominic.

După experiența de pe circuit și Dominic a fost pus la grea încercare de către Kamil și Cosmin. Aceștia l-au învățat cum să prindă balonul în margine și i-au lansant o provocare! “Ei mă așteaptă la rugby, doar că eu am 60 de kilograme, să fiu cât mai ușor, să fug cât mai tare la curse, acum nu știu cum o să mă descurc dar am acceptat provocarea trebuie să merg”, dezvăluie pilotul de la viteză în coastă.

Weekend-ul care urmează este unul important pentru cei trei sportivi. Dinamoviști se pregătesc de derby-ul cu Steaua din Cupă, pe care îl vor disputa sâmbătă, de la ora 11.00, pe teren propriu și pe care sunt obligați să îl câștige, ca să joace Semifiala acasă. “Noi vom da tot ce putem pe teren. Dinamo- Steaua e un derby la orice sport. Noi am pierdut finala și trebuie să spălăm această rușine. Faptul că am ieșit vicecampioni este o performață, dar acum trebuie să luăm Cupa”, spune Manole.

Pilotul de la viteză în coastă va concura la finalul acestei săptămâni, în ultima etapă din campionat, cea de la Poiana Brașov. „Suntem deja campioni, avem punctele necesare la Categoria a 3 a. Din 2021 până în 2026 am ieșit campion. La Poiana Brașov, îmi doresc să merg tare și să ocup un loc cât mai bun în clasamentul general”, încheie Dominic.

Dinamo și CSO Voluntari au cucerit trofeele în Supercupa României – Super Foundation, după meciurile disputate la Tulcea

Campioanele și campionii României au început sezonul cu dreptul. CSO Voluntari, la feminin, și Dinamo București, la masculin, au cucerit Supercupa României – Super Foundation, după două victorii categorice, cu 3-0. Dincolo de rezultatele sportive, competiția găzduită de Tulcea a adus și povești savuroase: părinți care poartă noroc, dar și un cot în ochi primit în toiul bucuriei.

Noua sală polivalentă „Danubius Arena” din Tulcea a găzduit sâmbătă, 17 octombrie, primele două mari finale ale sezonului în voleiul românesc. În ambele confruntări din Supercupa României – Super Foundation, câștig de cauză au avut echipele care au cucerit titlurile naționale în sezonul precedent. La feminin, CSO Voluntari a învins Volei Alba Blaj cu 3-0 (25-21, 30-28, 25-16), în timp ce la masculin, Dinamo București a trecut de SCM Zalău, tot cu 3-0 (25-16, 25-19, 25-16).

Dacă rezultatele au confirmat statutul de favorite al celor două campioane, declarațiile de după meciuri au scos la iveală și poveștile din spatele performanțelor.

CSO Voluntari, a treia Supercupă consecutivă. O finală cu emoții și un cot în ochi

Campioana României la volei feminin și-a trecut în palmares a treia Supercupă consecutivă, după un meci în care Volei Alba Blaj a opus cea mai puternică rezistență în setul secund.

După ce au câștigat primul act cu 25-21, jucătoarele de la Voluntari au avut de depășit momente dificile în setul al doilea. Formația din Blaj a avut chiar minge de set, dar ilfovencele au întors situația și s-au impus cu 30-28. Ultimul act, câștigat cu 25-16, a confirmat superioritatea campioanelor.

La final, Andra Cojocaru, libero-ul echipei învingătoare, abia își găsea cuvintele pentru a descrie atmosfera. „Nu am cuvinte să descriu ce am simțit. A fost minunat, o atmosferă de nedescris! Pentru mine, cel mai important a fost că am avut o echipă unită și niște fete minunate alături, care m-au făcut să mă simt extraordinar în acest meci”, a declarat Andra Cojocaru.

Bucuria a venit însă și cu un mic incident. În timpul sărbătoririi unui punct, voleibalista a primit un cot în ochi de la ridicătoarea echipei. „Din păcate, am luat un cot în ochi, dar nu-mi pare rău. A fost din bucuria unei colege, așa că e în regulă”, a povestit, zâmbind, Andra.

Deși lotul de la Voluntari a suferit numeroase modificări în această vară, libero-ul spune că integrarea a fost aproape instantanee. „De când am intrat prima oară la antrenament la Voluntari, m-am simțit eliberată, m-am simțit ca acasă. Nu a fost nevoie de câteva luni. A fost nevoie doar de o zi ca să simt toate aceste lucruri minunate”, a explicat ea.

Antonia Gheți, campioană la 20 de ani, visează la Italia

Printre jucătoarele care au sărbătorit succesul s-a aflat și Antonia Gheți, una dintre tinerele speranțe ale voleiului românesc. La numai 20 de ani, voleibalista are deja experiența unor finale importante și este convinsă că munca depusă la antrenamente a făcut diferența în duelul cu Alba Blaj.

„Mă simt foarte, foarte bine. Sunt fericită că am câștigat și cred că s-a văzut că am luptat pentru fiecare minge. Lucrurile au mers așa cum le-am stabilit și cum le-am pregătit la analiza video. Ne-am bucurat că am anticipat bine jocul adversarelor”, a spus Antonia.

Tânăra voleibalistă a început să practice acest sport la numai șase ani, la Turda. După 14 ani petrecuți în sălile de volei, pasiunea nu i-a dispărut. „E din ce în ce mai frumos și îmi place la nebunie”, spune ea. Visul ei este să evolueze într-unul dintre cele mai puternice campionate ale lumii: „Mi-aș dori să joc în Turcia sau Italia, dar în special în campionatul Italiei”, a mărturisit Antonia.

Dinamo, victorie categorică în fața Zalăului la masculin

La masculin, Dinamo București a confirmat forța lotului construit pentru noul sezon. Echipa antrenată de Bogdan Tănase a dominat confruntarea cu SCM Zalău și s-a impus cu 3-0 (25-16, 25-19 și 25-16), după numai 81 de minute. Pentru Dinamo este a treia Supercupă a României din istorie, după trofeele câștigate în 2021 și 2022.

Robert Călin, unul dintre jucătorii remarcați la blocaj, a explicat că succesul a venit după o partidă aproape perfectă din punctul de vedere al echipei sale. „A fost o experiență unică. Ne doream de mult să avem acest parcurs la Supercupă. Cred că s-a văzut în teren cât de atenți am fost la fiecare minge. Nu avem nimic să ne reproșăm, tot ceea ce ne-am dorit ne-a ieșit”, a declarat centrul dinamovist.

Obiectivele pentru restul sezonului sunt însă cât se poate de serioase: titlul, Cupa României și o evoluție cât mai bună în Liga Campionilor. „Speranțele de a câștiga titlul și Cupa sunt acolo. În plus, încercăm să ieșim din grupa Ligii Campionilor. Știm că avem o grupă grea, dar mergem să ne jucăm șansa”, a adăugat dinamovistul.

Sergio Diaconescu și talismanele sale: părinții care îi poartă noroc la fiecare meci

Una dintre cele mai frumoase povești ale serii a fost dezvăluită de Sergio Diaconescu, libero-ul lui Dinamo. Părinții săi îl însoțesc la meciurile importante încă din perioada junioratului, iar jucătorul spune că prezența lor în tribune este un adevărat talisman. „Au venit și aici. De fiecare dată când vin, câștigăm, deci este un semn bun”, a spus Sergio, zâmbind.

Obiceiul de a-și căuta părinții cu privirea în tribune a rămas neschimbat din copilărie. Știe exact unde sunt așezați și, în momentele de bucurie, se uită instinctiv spre ei. „Da, la fel ca atunci când eram junior, când mă bucur, mă uit la ei. Mă ajută mult”, a recunoscut voleibalistul.

Pentru tatăl său, însă, meciurile importante sunt uneori greu de suportat din cauza emoțiilor. Sergio și-a amintit un episod petrecut atunci când Dinamo a câștigat campionatul după un meci dramatic cu Arcada Galați. Tensiunea ultimelor puncte a fost atât de mare încât tatăl său a preferat să iasă din sală. „Tatăl meu este înnebunit după meciuri, le vede pe toate. O singură dată, când am câștigat campionatul cu Dinamo, la ultimele puncte n-a mai rezistat. A ieșit afară pentru că nu a mai putut să se uite”, a povestit Diaconescu, emoționat.

Bogdan Tănase: „Suntem doar la 60-70% din potențial”

Deși Dinamo a câștigat Supercupa fără să piardă vreun set, antrenorul Bogdan Tănase consideră că echipa sa este departe de nivelul maxim.

Tehnicianul recunoaște că pregătirea a fost influențată de faptul că jucătorii au revenit la club în momente diferite, după acțiunile echipelor naționale. „Suntem undeva la 60-70%. Abia avem o săptămână în care am reușit să ne antrenăm cu toții și să participăm la un turneu amical. Mai avem foarte mult de lucru”, a explicat Tănase.

Antrenorul a precizat că Dinamo nu a tratat superficial confruntarea cu SCM Zalău, o echipă care i-a produs numeroase probleme în ultimii ani. „Nu am plecat foarte relaxați, pentru că știm valoarea Zalăului. În ultimii ani au avut destule victorii împotriva noastră, mai ales în Cupa României. Au jucători cu o vastă experiență, unii dintre ei au trecut și pe la Dinamo. De aceea am fost foarte atenți”, a declarat tehnicianul.

Pentru Dinamo urmează și cea mai importantă provocare internațională: participarea direct în grupele Ligii Campionilor. „Liga Campionilor are o semnificație aparte. Jucăm direct în grupe și avem privilegiul și șansa să întâlnim echipe de top și jucători extraordinari. Nu în fiecare zi ai ocazia să evoluezi în grupele Champions League. Vrem să ne bucurăm de tot ce este mai bun în Europa și să aducem aceste echipe la București”, a explicat antrenorul.

Adin Cojocaru: „Voleiul românesc a făcut un pas mare”

Supercupa României – Super Foundation a reprezentat și un test important pentru noua sală polivalentă din Tulcea și pentru interesul publicului local față de volei. „Pentru noi a fost și un test după Campionatul European. Am venit într-un oraș cu tradiție, dar într-o sală nouă, și am vrut să vedem cât de apropiat este publicul de volei. Ne bucurăm că au fost aproximativ 2.000-3.000 de spectatori la cele două meciuri. Înseamnă că voleiul este cunoscut și apreciat de oameni”, a declarat Adin Cojocaru, președintele Federației Române de Volei.

Sâmbătă se joacă la Tulcea Supercupa României – Super Foundation. Primul meci al zilei va fi cel feminin, CSO Voluntari – Volei Alba Blaj, iar al doilea cel masculin: Dinamo – SCM Zalău

Carolina Radu are 20 de ani, crede în norocul cifrei 6 și se pregătește pentru prima finală din carieră. Colega ei de la CSO Voluntari, Andra Cojocaru, tocmai s-a întors dintr-o vacanță de vis în Japonia, unde a descoperit gastronomia locală și a învățat să mănânce cu bețișoarele. Cele două voleibaliste vor lupta sâmbătă, la Tulcea, pentru Supercupa României.

Sâmbătă, 17 octombrie, de la ora 16.30, Sala Polivalentă „Danubius Arena” din Tulcea va găzdui confruntarea dintre campioana României, CSO Voluntari, și deținătoarea Cupei României, Volei Alba Blaj. Partida contează pentru Supercupa României – Super Foundation, primul trofeu pus în joc în noul sezon al voleiului feminin.

Cele două formații se cunosc foarte bine și au împărțit ultimele patru trofee ale competiției. Volei Alba Blaj a cucerit Supercupa în 2021 și 2023, iar CSO Voluntari a câștigat ultimele două ediții, în 2024 și 2025. Anul trecut, ilfovencele s-au impus chiar pe terenul rivalelor, cu 3-1.

De această dată, cele două echipe se întâlnesc după ce Voluntari a câștigat titlul național în primăvară, în urma unei finale disputate chiar împotriva formației din Blaj.

Cifra 666 îi poartă noroc Carolinei Radu

Una dintre cele mai interesante povești din lotul campioanei o are Carolina Radu. Ridicătoarea de 20 de ani s-a născut pe 6 iunie 2006 și poartă numărul 6 pe tricou. O coincidență care a transformat o cifră considerată de mulți aducătoare de ghinion în talismanul ei preferat. „Da, și pentru că este chestia asta cu 666, toată lumea zicea că nu e numărul cel mai ok și mereu pe mine m-a ajutat și a fost cifra mea norocoasă”, a povestit Carolina Radu.

Interesant este că prima dragoste sportivă a Carolinei nu a fost voleiul, ci gimnastica ritmică. A participat la concursuri și a câștigat chiar și o medalie, dar a întâmpinat o problemă mai puțin obișnuită: era prea înaltă pentru acest sport! „Am făcut gimnastică, mi-am dorit să fac gimnastică, m-am dus la foarte multe cluburi de gimnastică, am câștigat chiar și o medalie, dar eram prea înaltă”, și-a amintit voleibalista.

Trecerea la volei a venit firesc, mai ales că sportul era deja prezent în familia ei. Tatăl a jucat volei, iar unchiul este antrenor. Carolina a crescut jucându-se cu ei pe nisip și a început să practice voleiul la zece ani.

Acum, după transferul din această vară la CSO Voluntari, se află în fața celei mai importante provocări de până acum. Va disputa prima finală din carieră și speră să câștige și primul trofeu. „Sunt și emoții, dar sunt emoții constructive și abia aștept să luptăm și să câștigăm”, a declarat tânăra ridicătoare.

Andra Cojocaru, fascinată de Japonia și de mâncarea japoneză

Dacă pentru Carolina Radu cifra 6 este simbolul norocului, pentru colega sa Andra Cojocaru una dintre cele mai frumoase amintiri vine de la mii de kilometri distanță.

Libero-ul campioanei României a petrecut opt zile în Japonia, la invitația fostei sale colege de echipă, Ana Kikuchi, cu care a legat o prietenie apropiată. „A fost minunat. Pentru mine a fost cea mai frumoasă experiență de până acum”, a mărturisit Andra.

A vizitat Tokyo, Kyoto și alte locuri, dar una dintre marile surprize a fost gastronomia japoneză. Deși nu se aștepta să fie atât de încântată de preparatele locale, experiența i-a schimbat părerea. „Am rămas surprinsă foarte mult și de mâncare. Adică nu mă așteptam să-mi placă, dar am fost chiar foarte surprinsă. Ne-a plăcut cam tot ce am mâncat pe acolo”, a povestit voleibalista.

Mai dificilă s-a dovedit însă folosirea bețișoarelor. Prietena sa japoneză a insistat să o învețe tehnica, iar încercările au stârnit destule hohote de râs. „Am încercat, da, pentru că prietena mea mereu râde de mine”, a recunoscut Andra, care spune că a făcut totuși progrese și a reușit să învețe chiar și câteva cuvinte în japoneză.

Andra Cojocaru a mai câștigat Supercupa chiar cu Alba Blaj

Spre deosebire de Carolina Radu, Andra Cojocaru știe deja ce înseamnă să câștigi Supercupa României. Și are un motiv suplimentar de emoție înaintea meciului de la Tulcea: a cucerit trofeul chiar în tricoul formației Volei Alba Blaj, echipa pe care o va înfrunta sâmbătă.

„Atunci când am jucat prima oară Supercupa m-am simțit, nu știu, am dat tot ce am avut mai bun pe teren și am încercat să-mi ajut echipa cât de mult pot. Și sper să fie și acum la fel”, a declarat liberoul campioanei.

Transferată în această vară la CSO Voluntari de la Dinamo, Andra spune că s-a integrat foarte repede în noua echipă, deși se consideră o persoană introvertită. „Din prima zi în care am venit m-am simțit ca acasă. Fetele sunt minunate și mă bucur că fac parte alături de ele”, a spus voleibalista.

Pentru ea urmează un sezon important, în care CSO Voluntari va lupta pentru trofeele interne, dar va evolua și în Liga Campionilor.

Două Supercupe în aceeași zi, la Tulcea. Meciurile sunt transmise de TVR Sport

Supercupa României – Super Foundation se va disputa sâmbătă, 17 octombrie, în noua Sală Polivalentă „Danubius Arena” din Tulcea, atât la masculin, cât și la feminine.

Primul meci, cel feminin, dintre CSO Voluntari și Volei Alba Blaj, este programat de la ora 16.30. De la ora 19.30 se va disputa Supercupa masculină, care le va aduce față în față pe campioana României, Dinamo București, și pe deținătoarea Cupei României, SCM Zalău.

Ambele meciuri vor fi transmise în direct de TVR Sport, iar intrarea spectatorilor este liberă.

Om de bază, în apărarea Oțelului, Paul Iacob nu își vede viața fără fotbal. Fundașul formației din Galați dezvăluie că prima amintire legată de „sportul rege” o are de la nici 2 ani.

Pentru Paul Iacob, fotbalul a început înainte ca acesta să învețe bine să meargă! La nici doi ani, tatăl său l-a dus pe terenul de fotbal, iar micul Paul s-a îndrăgostit de minge. Era în clasa întâi când tatăl său, de supărare, i-a făcut o promisiune!“Tot băteam mingea pe stradă, mă juleam, veneam acasă cu răni și de supărare mi-a zis <>. Iar abia după șase luni i-am reamintit eu, știi, trebuia să mă duci la fotbal și atunci m-a luat de mână și m-a dus la Farul”, povestește jucătorul Oțelului.

Momentul în care Iacob a realizat că poate face performanță a venit la 13 ani, odată cu trecerea la Academia Hagi. De acolo și până la meciurile în care a devenit coșmarul portarilor din Superligă n-a mai fost decât un pas! „Ce am discutat cu Târnovanu la pauza meciului, la unul dintre meciuri, mi-a zis că oriunde te prind îmi dai gol. Cu asta a rămas și a fost foarte amuzant el atunci pe moment. Dar nu mă gândeam neapărat să înscriu. Sincer, atunci mă gândeam doar să câștigăm”, dezvăluie acesta.

Viața fără fotbal, nu există

Paul Iacob nu concepe ca în viața lui să nu existe sportul de care s-a îndrăgostit de când era mic! „ Sincer să fiu, nu mi-am văzut viața fără fotbal. Eu de mic copil, exact cum am zis, pe străzi, eu nu aș fi văzut absolut nimic. Nu m-a atras loc un alt sport”, mărturisește Iacob.

El mărturisește că mai are un sport care îl atrage și la care se uită cu plăcere de câte ori are ocazia. „Într-adevăr, îmi place să mă uit la handbal. Îmi place, mi-a plăcut handbalul. Mama mea m-a dus la Constanța de multe ori să văd merciuri de handbal, pentru că era acea generație bună la Constanța de handbal masculin. Și cu siguranță că mi-ar fi plăcut. Dar să joc? Nu cred că aș fi făcut altceva”, încheie fotbalistul.

Foto: Instagram Paul Iacob și Oțelul Galați

Mara Vasilescu este ridicătoare la Rapid și a fost titulară în meciul cu Medicina Tg. Mureș

Mara Vasilescu, sora prin alianță a fotbalistului Radu Drăgușin, a trăit la doar 18 ani unul dintre cele mai importante momente ale carierei. Tânăra voleibalistă a debutat în Divizia A1, chiar ca titulară la Rapid, într-un meci spectaculos, disputat în cinci seturi. Susținută din tribune de părinții ei, Mara a trecut repede peste emoții și a arătat că are planuri mari: visează să devină cea mai bună ridicătoare din lume!

În prima etapă a Diviziei A1 la volei feminine, la numai 18 ani, sora prin alianță a internaționalului român Radu Drăgușin a debutat în prima ligă de volei feminin, în partida pe care Rapid București a disputat-o pe teren propriu cu Medicina Târgu Mureș. Mai mult, tânăra ridicătoare a început meciul ca titulară, deși a aflat că va face parte din sextetul de start cu doar câteva minute înainte de încălzire. „Am aflat cu câteva zeci de minute înaintea meciului, înainte de încălzire”, a povestit Mara despre momentul în care a primit vestea.

Deși avea în față primul meci din carieră la acest nivel, tânăra sportivă a reușit să-și țină emoțiile sub control. „Nu o să vă mint, am avut emoții, dar am putut să le controlez foarte bine și mi-am făcut planul mental de dinainte de meci și a fost totul foarte bine”, a mărturisit voleibalista.

Iar odată ce arbitrul a fluierat începutul partidei, tracul a dispărut. „În momentul în care am intrat pe teren, emoțiile au dispărut total și m-am putut concentra foarte bine pe pase, pe tehnică și pe tactică”, a explicat Mara.

Părinții au trăit fiecare pasă la intensitate maximă

Dacă Mara a reușit să-și controleze emoțiile pe teren, în tribunele Sălii Rapid lucrurile au stat cu totul altfel. Părinții ei au urmărit cu sufletul la gură fiecare fază și au sărit de pe scaune la pasele fiicei lor. Pentru o ridicătoare, jucătoarea care coordonează atacurile echipei, fiecare minge reprezintă o responsabilitate. Iar pentru părinții Marei, fiecare pasă a fost un nou motiv de emoție și de bucurie.

„E foarte frumos, foarte, foarte frumos și iubesc faptul că mă susțin atât de mult și se vede cât de mult sunt implicați”, a declarat tânăra sportivă, încântată de susținerea familiei.

Mara nu s-a mulțumit doar să distribuie mingi colegelor. A reușit și un blocaj în primul set, o realizare care i-a adus o satisfacție deosebită.

De ce nu vrea să joace fotbal cu Radu Drăgușin

În familia Marei, sportul de performanță ocupă un loc important. Fratele ei prin alianță, Radu Drăgușin, și-a construit o carieră în fotbal, însă tânăra voleibalistă nu este tentată să-i calce pe urme pe gazon.

Întrebată dacă a jucat vreodată fotbal cu Radu, răspunsul ei a venit imediat: „Nu, nu, prefer să nu joc ca să nu mă accidentez”, a răspuns cu umor Mara.

În schimb, îi urmărește meciurile și trăiește intens momentele în care acesta se află pe teren. „Da, vă dați seama că am emoții, dar emoții pentru el și emoții bune”, a spus voleibalista.

Cei doi păstrează legătura, chiar dacă fiecare are propriul program de pregătire. Mara a dezvăluit că vorbise cu Radu cu doar câteva zile înaintea debutului ei în Divizia A1.

A făcut taekwondo, înot și dansuri, dar a ales voleiul

Până să ajungă în prima divizie, Mara a încercat mai multe discipline sportive. Printre ele se numără și taekwondo, un sport care i-ar putea explica spiritul combativ. Dar pasiunea cea mare a fost întotdeauna voleiul. „Am mai jucat și am practicat și alte sporturi. Am făcut taekwondo, înot, dansuri, dar voleiul a fost mereu pe primul loc”, a povestit ea.

Interesant este și postul pe care și l-a ales. În vreme ce mulți copii visează să marcheze puncte prin atacuri spectaculoase, Mara a preferat să fie cea care construiește jocul. Ca ridicătoare, are misiunea de a organiza atacurile echipei și de a decide unde ajunge mingea. Iar acest rol i se potrivește perfect. „Mie mereu mi-a plăcut să dețin controlul și îmi place că fiecare minge trece prin mâna mea și eu decid exact ce și cum se întâmplă pe teren”, a explicat tânăra voleibalistă.

Visul uriaș al surorii lui Drăgușin: să fie cea mai bună din lume

Debutul în prima ligă nu s-a încheiat cu o victorie pentru Mara. Rapid a fost învinsă de Medicina Târgu Mureș cu 3-2, după un meci în care giuleștencele au condus cu 2-1 la seturi, dar au cedat ultimele două acte. Scorul pe seturi a fost 23-25, 25-12, 25-22, 22-25, 7-15.

Dincolo de rezultat, pentru Mara Vasilescu partida a reprezentat primul pas la cel mai înalt nivel al voleiului românesc. Iar la numai 18 ani, sora prin alianță a lui Radu Drăgușin nu se teme să vorbească despre obiectivele sale. Nu visează doar să se impună la Rapid sau să ajungă la echipa națională. Ținta ei este mult mai îndrăzneață: „Vreau să devin cea mai bună ridicătoare din lume dacă se poate și cel puțin din Europa”, spune Mara.

Până atunci, tânăra știe că talentul nu este suficient și că va avea nevoie de multă muncă pentru a ajunge acolo unde își dorește. „Lucrurile astea sunt muncite, trebuie să exersezi și la fiecare meci, să lupți tu cu tine, ca să poți depăși emoțiile și propriile limite”, a explicat ea.

De la primii pași făcuți la super slalom pe o mașină fabricată în România, în doar 7 ani, Alexandra Teslovan a ajuns să concureze în campionatul european de raliuri. Frumoasa sportivă a fost prezentă la Craiova, la finala campionatului de super slalom, acolo unde le-a împărtășit micilor piloți din experiența sa.

Nici ei nu îi vine să creadă! Au trecut deja 7 ani de când Alexandra Teslovan, pilot în campionatul european de raliuri a început aventura sa în motorsport. „Sinceră să fiu nu, până la urmă drumul este foarte lung și dacă stau bine să mă gândesc acum 7 ani eram un mic copil într-o mașinuță micuță și cu un vis foarte mare așa că într-un fel sau altul este destul de ciudat”, spune Alexandra.

Prezentă la Craiova, la finala campionatul național de super slalom, disciplină cu care și ea a început, Alex le-a dat câteva sfaturi micilor piloți. “Să se țină de acest sport, că e un sport foarte frumos care te maturizează care îți dă niște lecții de viață foarte interesante și rapid. Dacă iubesc acest sport să rămână în această poveste”, continuă tânăra.

Frumoasa sportivă își amintește și care a fost prima mașină cu care ea sa dat în primele competiții din motorsport. „Prima mașină pe care am concurat a fost o Dacia Logan, mașina de recunoaștere a tatălui meu și acum săraca cred că e la un cimitir, dar până acum recent am folosit-o în continuare pentru recunoașteri”.

Visul ei, să ajungă în campionatul mondial

Reîntoarsă pe circuitul de super slalom, Alexandra s-a regăsit în ochii copiilor aflați la început de drum. „Eram exact ca ei, poate mult mai emotivă decât ei, dar îmi dau seama că eram și eu un suflet mic cu un vis foarte mare”, mărturisește tânărul pilot.

În campionatul european de raliuri, tânăra pilotează un Ford Fiesta Rally3 și dezvăluie care este mașina visurilor sale. „Cel mai interesant ar fi să conduc o mașină de raliuri nu de WRC din campionatul mondial de raliuri, mi-ar plăcea și cele vechi dar și cele noi”.

Alexandra nu își vede viața departe de curse și de mașini, iar când vine vorba de visuri, ambiția ei nu are limite! „Cu siguranță îmi doresc să ajung campioană mondială deși este foarte greu. Aș vrea să fiu un loc cât mai sus în clasamentul european, poate și mondial, și să dau tot ce e mai bun din mine”, încheie aceasta.